Acum a sunat ceasul care m-ar fi trezit daca as fi dormit vreun pic. Buna dimineata, cum ar veni.
Ei, cine putea sa faca asta, decat eu? Pe la 5 m-am gandit ca oricum nu mai are sens sa dorm 2 ore….
Mi-am sabotat soarta, am scris toata noaptea si nu am stins lumina, n-am visat pe nimeni, pentru ca banuiesc ca visele cu ochii larg deschisi nu se pun.
Oricum nu gasisem busuiocul acela, in casa asta nu mai gasesc nimic…
Toate bune, incetul cu incetul se tine cortizolul (hormonul stresului) nesanatos de sus, in sange. Cu eforturi adevarate, din astea…. Bravo mie 🙁
