28 de ani

20 septembre 2024

Je suis madame Rouillard. Azi se implinesc 28 de ani de cand ne-am casatorit.
La 18 ani, m-am indragostit de Philippe. De fapt, ca sa respectam ordinea istorica, Philippe a avut «coup de foudre» pentru mine (dragoste la prima vedere). Eu, copilita, in clasa a 12a, cu bacalaureatul si admiterea la facultate in cap… nu. Nu eram nici macar majora Abia apoi m-am indragostit si eu… treptat.

Ne-am iubit foarte tare. Intens. Pur si simplu, ne eram suficienti. Petreceam zile intregi inchisi in casa, doar unul cu altul si fericirea noastra. Si nu, nu doar in primele luni… Ci chiar si dupa niste ani.

Am fost tovarasi, in primul rand, dincolo de a fi iubiti, amanti, soti, conjoints. Iar tovarasia asta a ramas indiferent de momente.

M-a facut sa rad foarte mult, si nadajduiesc ca si eu pe el. Am ras si plans impreuna. Era mai nebun decat mine, ceea ce e relativ greu, deci mi-a fost « manusa », perechea potrivita instantaneu si irevocabil. Era generos si deschis la cap. Aveam prieteni foarte diversi, mai ales de varsta mea, din toate zonele sociale si geografice. Eram cat se poate de « eclectici » in alegerile noastre. Si eram amandoi « un peu fous »

Cum v-am spus, eu nu cred in institutia casatoriei, deci cuplul nostru, asa cum era, ma facea fericita. Dar el ma cerea de sotie in fiecare sambata (desi stateam impreuna, plecam in vacante impreuna, imparteam bunele si relele cotidianului). Sase ani, sambata de sambata, a staruit. Atunci am acceptat sa ii fiu sotie, daca asta chiar insemna ceva pentru el, intr-atat incat sa o faca in fiecare saptamana, timp de sase ani…. Astazi ii multumesc in fiecare zi pentru ca a insistat sa ne casatorim. Si, cu anii care trec, stiu ca daca un barbat din viata mea ar fi meritat sa-mi fie {si} sot, el ar fi fost acela. Odihneste-te in pace, Philippe. Incerc sa te iert. Nu te-am iertat pentru ca te-am iubit, si m-a durut ca nu te pot impiedica sa te distrugi, in ciuda faptului ca era neindoielnic ca ma iubeai. Si, intr-un fel, je t’aime encore. Je t’aime toujours.

{nu, nu traiesc in trecut. Doar sunt impacata cu trecutul si mai stiu ca nu vreau sa ma casatoresc niciodata, casatoria este ceva ce se face niciodata sau o data doar. Si nu, nu traiesc in trecut. Dar ii respect locul lui Philippe in viata mea, cu bune (multe), si rele. Este acolo oricum, unicul meu sot }

Si o sa mor madame Rouillard (care, initial, am refuzat sa devin)

Am iubit, iubesc, voi iubi si alti barbati. Dar stiu ca toti barbatii ulteriori i-ar fi fost prieteni