Archive for avril 2016

Nu imi dau niciodata pe fata cu nimic. Nici zi, nici noapte. Nici crema, nici pudra, nici fond de ten. Nimic. Sa multumim mamei, naturii, lui Dumnezeu, in orice ordine, cu mare respect pentru toti.  Mai acum vreo ….mmmm 18 ani, adolescenta, cosurile aferente varstei. etc, cumpar eu fonduri de ten…. Dar le-am folosit din an in Paste spre niciodata. Expira, le arunc, pe modelul bine patentat al mancarii din frigider. Merveioz 🙂 non stop, si arunc mancarea si arunc creme, etc Citesc in nu stiu ce presa de specialitate ca femeile trebuie sa isi dea cu crema anti-riduri de la 25 de ani ca altfel o patesc nasol. Aoleu, speriata, aveam vreo 32, ma duc vinovata si imi iau creme, in amploarea posibilitatilor financiare. Ca sa nu va tin pe jar, va zic ca au sfarsit la gunoi. Nu dupa 12 luni de la deschidere, cum scrie pe cutie, ca pe multe doar le-am cumparat, nu le-am si deschis. Iar creme de 8 ani nu folosesc, ca eu nu folosesc creme nici de ieri. Treaba e ca, taras, grapis, am ajuns la 44 fara o luna (evident, am 43), fara o crema, fara un unguent, fara un fond de ten, jale :)) CRIMA SI PRAPAD. Faza simpatica. Ma duc acum, in martie, la un eveniment Nivea (daca nici ei nu se pricep, atunci eu sunt calugarita), cu cea mai buna prietena, Antonia. Si acolo ne machiau si coafau. Eu venisem cu bucle, cine si le mai facea daca stiam ca aia ne coafau? Trecem peste, ajung la machiaj. Fata, o profesionista, de la vreo 50 cm, nu, nu eram asezata pe scaunul de machiaj, etc, deci la primul ochi, imi zice: prea mult roz. Eu ma inec de ras si ii spun: asta e fața mea. Ea, cu ochii holbati: nu se poate. Pe cuvant, tanti, asta sunt eu. Nu folosesc nici pudra, nici fond de ten, nici creme noaptea (da, sa ma puneti pe rug). Asta sunt eu. Prea mult roz??????????????? Ei, asa e pielea mea. Copilas. Prea mult roz :))))) Rad inca si azi 🙂 Intamplarea asta este exact ca cea cu tipa de la salon. Mi-am schimbat locul de curand si-mi zice; sunteti bronzata pe picioare. In martie :)) Asisderea cu prea mult roz 🙂  Da, sunt bronzata. Natural. Si pastrez bronzul de pe un an pe altul. Sunt bronzata pe picioare, si roz la fata 🙂 ma mai intreba « cineva »: esti domnisoara? Da, sunt. A, ok, ca de aia esti asa bine pastrata Fara sa ma laud, ca n-am niciun merit eu, asa mi-a fost dat, am o piele de invidiat. Genele, mama, Dumnezeu…. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Am avut candva un iubit (inteligent si bun) care își număra femeile cu care facea sex. Eu am fost numarul 117. Dupa « șocul » veștii, eu, plina de umor, am dorit sa-mi fac un tricou cu numarul 117 🙂 Glorios 117. Omul era organizat, si ca sa le țină minte, le înscria intr-un carnetel. Cu niste minime detalii. Prenume, etc. Eram inca in epoca incipienta a internetului si tehnologiei, de telefoane mobile ce sa mai zicem, erau inca foarte rudimentare. Intre timp, dezvoltarea internetului a facut ca exista forumuri de recenzii (bine, alea sunt doar pentru escorte, dar orișicât, există). Iar dezvoltarea smartphone-urilor include azi si niste softuri care iti masoara nu numai de cate ori faci amor, ci, pe modelul unor softuri care măsoară pasii, viteza de deplasare, caloriile consumate, care îți monitorizeaza somnul, alimentatia, hidratarea, pulsul, ei bine, de ceva timp exista si niste softuri care îți măsoară frecventa raporturilor sexuale, îți localizeaza activitatea (doar dacă doresti tu, ca un fel de check-in amoros), iar altele, mai dezvoltate, îți măsoară durata actului si intensitatea acestuia (in functie de zgomote ambientale, etc). Am murit de ras cand am citit asta, deunazi, intr-un ziar foarte serios, francez, Liberation (aici lista softurilor, poate va este utila). Prima aplicatie a fost lansata in 2011 si publicul a fost cam reticent. Insa acum aplicația are nu numai succes, cât si concurenta, s-au facut multe alte softuri, diversificate. Suntem, clar, in epoca in care masuram si monitorizam orice. Parca si vad scena. Ei, foarte infierbantati, pe la jumatatea preludiului, intrerupandu-se: « draga mea/dragul meu, stai un pic sa pornesc aplicatia, tine-te putin, pune pauza, reluam de unde am ramas. » Mare e gradina tehnologiei! Ma astept ca in cativa ani sa alegem partenerul dupa un rating din aplicatia de sex 🙂 dar ar trebui cotații diferentiate: impresia artistica și performanță tehnică. Mai lipsesc aplicatiile in ce priveste implicarea sentimentala, romantismul, de cate ori aduce flori, etc. Idei sunt gârlă. :)))))))) eu am idei de softuri casnice: care duce gunoiul mai des, când și cum spălăm vasele, ce gust are ciorba și dacă e suficient de caldă. Plaja e largă. Ia sa fabric eu câteva aplicații, văd ca merg 😉 share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Exista o legenda potrivit careia femeile petrec foarte mult timp sa se pregateasca. Exista chiar si sintagma, creata in gluma, evident « ti-am spus ca sunt gata in 5 minute, inutil sa ma suni din jumatate in jumatate de ora. » Mie mi se pare doar un mit, asta pentru ca sunt atat de diferita de acest model, incat parca nu-mi vine sa cred ca cineva iroseste timpul doar ca sa se « pregateasca ». Un om mi-a spus odata: stii ca esti mai bogata decat cineva care are niste ani mai mult decat tine? da, esti, pentru ca ai mai mult timp, si, tine minte, timpul e cea mai importanta resursa a noastra. [« esti bogata sau saraca? » « Sunt bogata, pentru ca sunt sanatoasa » « Esti bogata pentru ca ai timp. Fata de un om de 60 de ani, esti bogata, timpul… »] Da, si eu cred ca timpul este cel mai important. De aceea imi doresc sa traiesc 500 de ani. Ca sa calatoresc, ca sa citesc, ca sa ma joc, ca sa iubesc. Ca sa ne intelegem. Mie imi place prea mult sa traiesc, adica sa fac lucruri concrete, chiar daca unul din lucrurile concrete este ca joc carti cu francezii online. Dar macar « pierd » timpul intr-un mod placut. Mie imi place mai mult sa fac decat sa stau in letargie, in asteptare, sa trag de timp, sa mai deschid un ochi, sa ma mut de colo colo prin casa…. Pentru mine un om care petrece dimineata mai mult de 4 minute ca sa bea o cana de cafea in timp ce se uita la stiri, si inca 5 sa faca un dus, inseamna ca se lalaie. Mie imi place PREA MULT sa dorm dimineata, ca sa ma lalai. Drept pentru care, ce sa vezi, dorm cat mai tarziu, adica ma trezesc cat mai apropiat de momentul in care am treaba (ca si asa dorm prea putin), ma trezesc cat mai tarziu, ma pregatesc CAT MAI RAPID. Se adauga la asta un antrenament de 20 de ani de facut asta, si un om care uraste sa nu aiba parul perfect si sa nu fie total asortat. De la rochie, pantofi pana la accesorii. La 2 zile eu ma spal pe par, si ma usuc cu peria. Da, dimineata (rar de tot seara, pentru ca mi se strica forma dormind pe el proaspat spalat). Asa ca de ani de zile, indiferent de temperatura exterioara, am ales sa imi spal parul dimineata. Si arat ca iesita de la coafor, si toate astea nu-mi iau nici 40 de minute, toate operatiunile, de cand ma scol din pat pana ies pe usa. Asta in diminetile cu operatiunea spalat par. In diminetile cu dus simplu, in 20 de minute bag cheile in contactul masinii 🙂 Nu, nu stau 10 ore in fata oglinzii, ca ma pot aranja si in 10 minute 😉 Eu urasc sa ma trezesc devreme in mod inutil. Daca trebuie sa ajung la 9 undeva, ma trezesc la 8.10. In timpul asta ma spal si pe par si ma usuc impecabil…