Asta e, nu cred ca am ce sa fac. Trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca parca am, cateodata, 16 ani. De fapt, aproape intotdeauna parca am 16 ani…. Asa-mi amintesc de mine si acum 5 ani, si acum 10 ani, si acum 15.
Ma simt stangace, podidita de emotii, paralizata de ele, nestiind cum sa le manevrez, cum sa le stapanesc, cum sa le manuiesc, cum sa le imblanzesc. Brusc, ma simt paralizata, legata de maini si de picioare, cu sufletul palpitand in stomac, pulsand puternic. Imobilizata. Eu, asa de “brava”, de curajoasa pana la inconstienta, cea care ma arunc in tot felul de imprejurari grele si careia nu-i e teama de lucruri dure, de conditii extreme si de munca grea, ma simt brusc o fetita care nu stie de unde sa apuce intamplarile.
Pe de o parte sunt neinfricata, cu o imagine exterioara calma, puternica si hotarata, ca si cand as manca oameni pe paine la micul dejun, pe de alta parte zici ca-s fetita cu chibrituri. Am sufletul cat un puricel si privirea speriata. Sunt coplesita de emotii si de timiditate, si nu pot misca, ca si cand nu stiu ce si cum sa fac.
Uneori, momentele acestea sunt inconfortabile, le simt pana la durere, cu teama si incordare, dar efectiv e ca si cand nu pot sa ies din ele. Ma simt prizoniera intr-o fetita. In acele momente ma privesc in oglinda. Si nu ma regasesc. Din oglinda se uita la mine, zambitoare, cu intelegere, dar condescendent, o femeie blonda, blanda, puternica. Iar eu nu ma regasesc in ea, cel putin nu acum. Astazi, eu sunt fetita cu chibrituri, imi palpita sufletul in burta, si-mi vine sa plang de emotie. Atunci nu ma mai uit la ea. Intorc privirea si ma uit inauntru. Si ma simt ca la 16 ani, cel mult. Si pentru ca nu pot sa schimb asta, aleg sa ma bucur! Asta e, ma impac cu ideea! Am 16 ani. 16 ani si o secunda. O secunda de eternitate, caci e …
Pingback: 16 ani si-o secunda - Ziarul toateBlogurile.ro
Ce frumos…. dar tu crezi ca nu e asa absolut toata lumea? Eu cred ca da, oricat de duri si reci ar parea oamenii au cu totii sufletul cat un puricel adesea, sunt sigura de asta. Si ar vrea sa lase garda jos dar nu-si permit, apoi trebuie sa isi infrunte demonii zi de zi… E greu sa devii adultul care tocmai a implinit 16 ani si o secunda, dar trebuie 🙂 Asa ca nu esti singura, sa tii minte ideea asta 😉
Stiu ca nu-s singura. Dar cati isi recunosc, fie si lor insisi chestia asta?
Si de ce nu o recunosc? Astia suntem, oameni. Cu forte si slabiciuni.
Scumpa şi draga mea mereu-adolescentă:)
🙂 e asa frumos cateodata! Si asa de greu cateodata! 🙁
Dar ceva imi spune ca stii… dulcea mea Deea