Valoarea lui « Te iubesc »

22 août 2010

« Te iubesc » sunt niste silabe extrem de importante. Rezonanta lor vibreaza pana in fundul sufletului, pana in cel mai mic si nesemnificativ por. « Te iubesc » il inalta pe cel care rosteste si pe cel care primeste. Insa nu poti iubi orice, oricat, oricand.

Folosind « te iubesc » prea des si in conditii prea trase de par, il devalorizezi. Si te devalorizezi.
In momente disproportionate, cu persoane nefiresti, si fara argumente, spunand « te iubesc » nu poti decat sa obtii efectul invers.
« Te iubesc, pentru ca esti un om minunat« , atunci cand nu cunosti omul, este aproape o insulta pentru el. Si in primul rand pentru tine, cel care rostesti asemenea lucruri. Sigur, exista toata sleahta de oameni carora le place lingusirea. Si atunci, acest « te iubesc pentru ca esti un om minunat« , curge ca un susur lin si dulce in urechea lor , pentru ca asteapta sa fie lingusiti si « carres s dans le sens du poil ». Dar lasandu-i pe aceia la o parte, pentru un om integru si cu capul pe umeri, declaratiile teatrale, pompoase si fara acoperire, cu « te iubesc », trezesc suspiciunea, cel putin. Si daca nu ti-ai dat seama ca vei putea trezi asemenea banuieli, asta arata deja cat de putin cunosti omul pe care pretinzi ca-l iubesti.
Imi trezesti suspiciunea, da, daca la un moment dat ma cunosti pe mine, nici profund, nici demult, ma cunosti in mod total superficial, avem o relatie de circumstanta, ca atatea legaturi sociale din aceasta lume, si apoi incepi sa-mi spui « te iubesc ».  Si nu numai suspiciunea. Chiar ai efectul invers.

Iubirea e ceva visceral, e ceva din adancuri, e adevarat ca si moartea. Iubirea nu e o cortina, nici o bautura dulce, de fluturat pe la nasul oricui, in orice situatie, doar pentru a atinge anumite scopuri sau a acoperi anumite nevoi.
Iubirea e in primul rand ingaduinta… Iubirea e cunoastere.