Fara vulgaritati

6 mars 2017

Nu vorbesc vulgar, si nu imi place sa folosesc cuvinte din sfera aceea. Vin dintr-o casa/familie unde a spune « dracu » sau « misto » era considerat foarte urat, deci altceva nici atat. Si nu, nu e ipocrizie, tot restul este in coerenta cu acest lucru.
Cei care ma cunosc stiu ca nici suparata, nici obosita, nici nervoasa, nu numai ca nu stiu sa injur, dar nici nu stiu sa rostesc vreun cuvant mai « colorat. » Nu, nu ma ofilesc daca aud vreunul, dar in regula generala prietenii mei apropiati si cercul meu de cunostinte nu folosesc vulgaritati decat foarte rar, in momente extreme, nu ca o norma. Nu sunt ipocrita, cum am spus mai sus nu mor daca aud nu stiu ce, dar prefer sa nu folosesc si sa nu aud la ordinea zilei vulgaritati. Simt ca am suficient de multe cuvinte ca sa imi pot exprima orice traire si orice sentiment fara a ajunge la o vulgaritate. De altfel, ador cuvintele si ma joc cu ele, folosesc mereu extrem de multe cuvinte care nu sunt in fondul comun al limbii.
Nu mi se pare deloc sexy sau de bonton sa vorbesc presarand vulgaritati. Am avut parte de parteneri suficient de maturi (chiar si cei foarte tineri) incat sa nu ii excite asta (*doar asta) ; am avut cu ce (*altceva) sa-i provoc.
Nici macar in adolescenta n-am avut tentatia sa vorbesc asa, nici macar din bravada, asa cum n-am avut tentatia sa fumez. Pur si simplu. Si nu ca ma abtin, asa sunt eu, asa imi vine mie, asa imi este constructia.
Nu judec pe nimeni care face alte alegeri decat mine. Nu stramb din nas si nu fac pe pretioasa. Fiecare sa faca exact cum ii place si cum simte, e o lume libera, si frumusetea consta in diversitate. Spun doar ca eu nu simt, cine ma cunoaste stie sigur cum vorbesc 🙂 Nu-s constipata, asa sunt eu, si nici macar nu mi-ar sta bine altfel. Ar suna fals si total nefiresc. Asa cum ar fi daca as manca acasa mereu cu mainile, iar in public m-as chinui sa mananc cu tacamuri. Nu ar fi natural, ci, dimpotriva, caraghios. Asa si cu limbajul, mie nu mi-ar sta bine sa rostesc asa ceva, as fi ridicola.
Singurul lucru la care as avea pretentia, este ca daca eu nu folosesc un anumit gen de limbaj, nimeni sa nu-l foloseasca in mod gratuit cand mi se adreseaza.

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *