Tango, in sfarsit

Saptamana aceasta am inceput cursurile de tango. Ma atragea extrem de mult acest dans, de ani buni, insa niciodata nu mi-am facut timp sa ma duc sa invat, sa ma duc sa dansez. Era clasat la raionul: vise pe care le voi realiza candva. Anul acesta s-a produs declicul care m-a facut sa fac pasul de la vis la realitate, de la teorie la practica. Acea uncie de motivatie necesara mie ca sa fac primul pas.

Sunt euforica. Imi place foarte mult deja, asa cum banuiam ca va fi. Abia astept sa pot sa dansez intr-adevar. Asta seara cineva mi-a spus ceva foarte foarte frumos: “Nu te-am vazut dansand (poate ne faci o demonstratie filmata cand termini cursurile 😉 ) dar mi te imaginez ca avand profilul cuiva care are tango-ul in sange. Sunt unele femei care par nascute pentru tango si cred ca tu esti una dintre ele, chiar daca ai descoperit acum acest lucru.” Minunat spus. Sper sa aiba dreptate, sa fiu nascuta pentru tango!

In gand

M-am surprins gandindu-ma la tine azi cand am deschis ochii, si cautam pipaind telefonul sa inchid alarma. M-am surprins gandindu-ma la tine cand deschideam draperiile sa vad prima lucire a zilei. Cand ma duceam impleticita si inca adormita la bucatarie sa fac cafeaua. M-am surprins gandindu-te la tine sub dus. Cand iesisem si ma stergeam cu prosopul, infrigurata, printre gandurile despre ziua care urmeaza.

M-am suprins gandindu-ma la tine cand coboram cu liftul ca sa plec la o intalnire. M-am surprins gandindu-ma la tine in masina,  pe drum. M-am gandit la tine (oh, da, marturisesc!), chiar si in pauzele de discutie, in care interlocutorul tacea, sorbind din cafea. M-am gandit la tine cand am pasit afara, pe trotuar, inainte de a ma gandi unde mi-am parcat masina. M-am gandit la tine cand m-am asezat la birou, sa scriu. Si inainte de a face acel plan. Si dupa ce am scris acel comunicat de presa. Si inainte de a ma ridica sa beau o cafea. Si dupa ce am trimis acele emailuri. Si inainte de a fixa acele intalniri.

M-am surprins gandindu-te la tine in drumul spre casa, la hipermarket, cand am fost la mama, cand am plimbat cainii, cand am cumparat paine, cand am ales fructe. M-am suprins gandindu-te la tine cand am deschis sticla de vin si mi-am turnat un pahar, sa beau.  Cand sorbeam din pahar, cand inghiteam. Cand gateam. Cand spalam vasele. M-am surprins gandindu-ma la tine in timpul dusului de seara, in timp ce ma dadeam cu lapte de corp,  si mai tarziu, in timp ce-mi aranjam hainele in dulap. M-am surprins gandindu-ma la tine cand am intrat sub plapuma…. Iar cand am adormit, te-am visat. Intens.
Maine, ma voi gandi la tine din momentul cand voi deschide ochii, si voi pipai sa caut telefonul ca sa opresc alarma. Maine deja nu ma va surprinde ca ma gandesc la tine. Si ma voi gandi oricand. Dimineata, la pranz, seara. Si noaptea.

Cu tine in gand traiesc de un timp. Cu tine in gand voi trai in continuare, inradacinatul meu iubit visat. Chiar si cand ma vei strange in brate… intre strangerile tale, ma voi gandi la tine. Inradacinat in mine, TU.

Cinci dimineata urban

Intotdeauna mi-a placut sa conduc noaptea. Insa 5 dimineata, nu mai e deja noapte…
5 dimineata, sambata, capitala. Asta imi aduce aminte si de melodia “Il est cinq heures, Paris s’eveille” a lui Jacques Dutronc. Numai ca o parafrazez cu: “E ora 5, Bucuresti se trezeste“. Sunt 6 grade in exterior, 25 de grade in masina. Oameni zgribuliti in statiile de autobuze sau tramvaie, oameni mergand pe trotuare… Tramvaie goale, duduind pe sine. Masini de gunoi. Masini cu oameni care pleaca spre treburile zilei, sau masini cu oameni care se intorc de la petrecerile serii de vineri. Taxiuri. Semafoare rosii. Semafoare verzi. Scrasnete de cauciucuri, in incercarea de demaraj rapid. Camioane de aprovizionare cautand cai de acces. Troleibuze ca niste uriasi gandaci cu antene care se taraie agale, cu pantecele din burduf inca gol.

Louise Attaque, Zazie, Mylene Farmer, Jean Jacques Goldman cu mine, la mine in masina, ma mai salveaza de imaginile dimprejur.
Imaginile mele mentale frumoase  ma izoleaza de acest exterior, pe care doar il observ cu coada ochiului. Semafoare rosii. Ma opresc. Ma gandesc. Fredonez in minte cantecul de dragoste pe care as vrea sa i-l cant. Semafoare verzi. Pornesc. Accelerez. Un chef de a ajunge cat mai repede acasa, desi stiu ca nu am sa dorm imediat. Stiu deja ca am sa vreau sa scriu. Semafoare rosii. Semafoare verzi. Inconjurul blocului, parcare, lift, usa casei. Laptop, cuvinte, senzatii, trairi intense, cuvinte iar… se apropie deja 6 dimineata. Si daca nu dorm, pe el cand il mai visez?