Ma incerca acest subiect de ceva timp, dar valtoarea ultimelor saptamani nu mi-a permis sa ma concentrez si sa imi strang gandurile. Si iata ca s-a nimerit (intamplator? sau poate nu), sa ajung sa scriu aceasta postare in Saptamana mare.
Cu tot respectul datorat, si aruncand o privire cuviincioasa catre lume si absolut respectuoasa catre subiectul abordat, am sa spun asta: nu pot sa incuvintez, oricat de toleranta as fi, oricat de crestina si de buna as fi, la postul de dragul postului.
Nu pot intelege cu niciun chip oamenii care tin post ca sa se achite de o datorie, nu din convingere.(oricum am o problema cu oamenii care nu fac lucrurile din convingere si din tot sufletul). Si nu pot intelege nici atat oamenii care tin post crezand ca acele zile (eventual saptamani) de post ii rascumpara. Ca ei in rest pot fi rai, pot minti, pot insela, pot injura, pot barfi, pot dori raul aproapelui, insa daca vor tine cuminti acele zile de post, vor fi din nou albi, imaculati, ca noi, spalati cu Dero 99 de pete. Si dupa post, ghici ce? O iau de la capat, cu acelasi comportament… asteptand urmatorul post.
Ei bine, cu asta nu pot fi de acord. In cazul in care ai decis sa fii asa, umila mea parere de om este ca postul tau e degeaba. Postul nu salveaza nimic, in unele cazuri. Indraznesc sa afirm cu toata puterea ca postul nu reface totul. Am depasit vremea cand se cumparau indulgente… si ipocrizia bisericii din acea epoca. Nu ne putem cumpara o constiinta curata prin post, daca a noastra constiinta este incarcata cu de toate.
Eu vad altfel credinta… Poate mai putin dogmatic, dar imi place sa cred ca o vad adevarat, uman. Eu cred ca e mai important sa incerci sa fii mai bun in fiecare zi, pe cat de mult poti, decat sa te abtii de la carne si alte chestii 40 de zile (sau o alta durata), si apoi sa fii oribil, mincinos, rau, inselator. Eu cred ca e mai util sa fii constient in fiecare zi de ceea ce faci. Sa incerci pe cat posibil sa faci bine in jurul tau. Sa eviti sa faci rau. Sa te opui lucrurilor rele. Sa iei apararea celui slab. Sa dai fara sa astepti sa primesti. Nu cele 40 de zile (chiar si de cateva ori pe an), fac din tine un OM, daca nu esti om.
Daca nu esti om, prin post nu aranjezi nimic. Postul nu este o negociere cu entitatea suprema. Postul nu poate fi un targ cu Dumnezeu. Dumnezeu nu te poate ierta si nu-ti poate sterge cu buretele relele facute, gandite, schitate si toate datoriile cu care iti e incarcata constiinta si trecutul, pentru ca tu sa te apuci mai cu spor sa umpli rabojul sau tabla care-ti e alocata, asteptand postul urmator, cand iarasi vei fi iertat, caci esti un bun crestin si postesti dupa canoane, nu-i asa?
Pledez din tot sufletul pentru constiinta si pentru responsabilitate si asumarea faptelor si gesturilor pe termen lung. Minut cu minut.
p.s. Extind acum enuntul despre post la celelalte actiuni facute “de ochii lumii”, pentru a iti fauri o imagine, pentru a-ti cumpara o constiinta pura, alba, ca noua. Ora Pamantului. N-am nimic impotriva celor care sting lumina. Frumos. Sa o stinga. Dar sa demonstreze zi de zi, ora de ora, ca sunt constienti de faptul ca traim pe Terra, ca resursele sunt limitate, si ca Pamantul trebuie respectat mereu. Nu salvam Pamantul cu o ora pe an. Ba chiar acea ora e ridicola, in masura in care in rest, facem risipa si traim inconstient.
De fapt, probabil deja ati inteles-o, sunt impotriva oricarei ipocrizii si fatarnicii. Impotriva oricarei lejeritati de gandire. Impotriva oricaror salvari prefabricate. Impotriva oricaror lucruri cu care crezi ca te rascumperi, desi tu nu esti om. Sa fii om e ceva consistent. Angajant. Zi de zi. Ora de ora. Chiar si cand obosesti. Chiar si cand te sperii. Chiar si la capat. Chiar si cand iti vine sa o lasi balta… sau mai ales atunci! Atunci sa te vad… ca sa te cunosc!
LATER EDIT: Completare a lui VB:
“postul se ţine cu un scop, acela ca la finalul lui să-ţi mărturiseşti păcatele şi funcţie de acestea vei primi sau nu sfânta Împărtăşanie! Cine nu face asta ci numai se abţinere de la mâncăruri de dulce, nu se numeşte post se numeşte cură de slăbire(aici depinde cât mănânci), sau “înfrânarea” voită de la oarece alimente pe o perioadă de timp, nimic altceva!
La postul de alimente se mai adaugă înfrânarea trupească, faptele bune (care nu se fac numai în post) dezpătimirea de proastele obiceiuri şi încă multe altele.
Ani de zile m-am luptat cu persoanele care încercau să-mi spună că nu pot să se înfometeze că-şi dau peste cap sănătatea. Păi tocmai asta este problema multora, că reduc postul la partea alimentară!!!
Cine nu conştientizează ce înseamnă Postul, cum, când şi de ce se ţine, să se documenteze prima dată şi după aceea să-l ţină, dacă nu să nici nu-ncerce că mai rău îşi fac!”
