Ma gandeam chiar azi in baie (acolo ma gandesc eu intotdeauna, sau de obicei, mic Arhimede incepator, sau mai bine-zis instinctiv), cate s-au schimbat totusi intre generatia mamei si a mea.
Ma gandeam cum era atunci lumea si societatea si ca totusi eu sunt libera fata de cum era ea (desi am norocul ca mama era un om liber ca spirit, intotdeauna) dar marjele de actiune erau mai stranse.
Ma gandeam la libertatile pe care mi le asum, la comportamentele singulare pe care le am.
Eu resimt reticente, dar fata de timpul mamei, e altfel, totusi.
Sigur, suntem avizi de schimbare. Dar oare cati oameni au reusit sa vada schimbarile pe care le vedem noi?
Deci totusi, lucrurile se schimba. Nu la viteza la care ne-am dori noi, desigur. Uneori ma gandesc la imaginile acelea de pe canalele de reportaje, cu florile care infloresc. Imaginile accelerate. Asa si noi, daca te gandesti istoric. Schimbarile exista, dar viteza e mica. Doar daca le privim in accelerat putem intelege miscarea.
May262013
Ideea e asa: nu inceta sa te intrebi. Posibiil sa gasesri un raspuns. Cel putin unul..
intotdeauna exista cel putin un raspuns.
Foarte des, exista mai multe, ai dreptate.
In functie de persoane, sau de de personalitati cum ar veni. Tu auzi voci ? Des ?
Aud voci, ale celorlalți, în jur. Cât de des vorbesc.
Tu? 😉