Cartea, obiect esential

2 août 2010

Intr-o sambata de iulie am fost la Relaxart, care avea ca tema Semne de Vacanta… 🙂

Impreuna cu Cristina si Ciprian, am vorbit despre moduri de aranjare ale cartilor, din cele mai surprinzatoare, si despre semne de carte. Acest mic obiect, atat de banal, in aparenta, si totusi atat de important si care lasa mult loc pentru imaginatie. Poate fi atat de divers, poate fi un cadou atat de bun care sa ne pastreze aproape de omul caruia i-l daruim. Ciprian a vorbit cu multa insufletire despre o multitudine de semne de carte, unele obiecte care sunt cu totul altceva, insa, deturnate de la scopul lor principal, devin semne de carte si ne insotesc lecturile.

Discutiile si atmosfera placuta m-au incitat sa-mi amintesc de copilarie, si de carte… de acest obiect minunat in viata mea. Cand aveam 11-12 ani si mai tarziu, toata adolescenta, noptile tarzii ma prindeau citind. Pe la 1 dimineata, venea mama din capatul celalalt de casa sa ma roage totusi sa nu mai citesc, si sa sting lumina. O stingeam, asteptam sa se indeparteze, sa treaca un sfert de ora, si reaprindeam, reapucandu-ma de citit. Venea din nou, stingeam din nou, aprindeam din nou… si tot asa, pana cand scotea sigurantele de la panou 🙂

Iar cartile au fost intotdeauna foarte importante. Imi lasa mama dimineata pe masa din bucatarie cate 5 lei, pentru suc, prajitura, covrig, ce vroiam. Nu mergeam la cofetarie. Preferam sa strang banii si sa cumpar carti.
Asa mi-am cumparat o gramada de carti care mi-au hranit sufletul si mintea.
Iubesc lectura! Universul cartilor. Si astazi. Eu una nu mi-as inchipui viata mea fara carti, casa mea fara carti. Nu sunt acolo de decor. Sunt parte din viata mea, imi sunt la fel de utile ca si hainele. Fara haine as fi goala exterior. Fara carti, as fi goala interior, si mai grav!

Multumesc mult, Cristina si Ciprian, pentru dupa-amiaza plina de caldura si de carti!