toleranta

« Un prieten este cineva care iti da libertate totala pentru a fi tu insuti. » James Douglas Morrison « Un prieten este cineva care te cunoaste asa cum esti, intelege ce ai fost, accepta ce ai devenit si, cu blandete, te lasa sa cresti in continuare. » William Shakespeare Am, ca toti oamenii, cativa pretiosi prieteni adevarati, din aceia, in adevaratul inteles al cuvantului. Cunosc multi oameni, sunt foarte comunicativa si leg usor conversatii (m-a ajutat si meseria, sau invers, adica abilitatea asta mi-a facilitat meseria). Dar am putini prieteni in acel inteles, adanc. Prieteni din aceia carora le poti spune ca ai omorat un om, si care te-ar iubi la fel ca inainte. Prieteni care te iubesc cand pierzi, iti accepta esecurile, si care se bucura de bucuriile tale. Ei bine, prietena din copilarie, cea care mi-a fost aproape atunci, si cu care, in ciuda faptului ca am lipsit zece ani din tara, am tinut o legatura mai mult decat stransa, la toate nivelele. Stia despre mine nu numai unde stau, unde lucrez, ce fac in sensul practic al vietii, stia mereu ce e in sufletul meu, in ciuda distantelor. Cand veneam acasa, in afara de parinti, pe ea alergam sa o vad, la ea si cu ea stateam. Ma rog, prietena mea. Cea alaturi de care rad si plang. Cea alaturi de care am ras si am plans peste 20 de ani (da, din care 10 la mii de kilometri una de alta). Prin niste experiente de viata diverse, sotul ei a ajuns intr-o faza de alimentatie mai mult decat bio (gen seminte incoltite, etc), nimic altceva, nimic amestecat, si de meditatie (si tot stilul de viata care merge cu asta, adica refuzul de telefon mobil, de microunde, toate detaliile cunoscute). Ea il urmeaza in acest demers, pe aceasta cale. Eu sunt destul de pragmatica, nu sunt neaparat increzatoare in meditatia alaturi de un guru, insa sunt foarte toleranta si consider, am considerat toata viata, de fapt, ca daca mie-mi place culoarea rosie, nu inseamna ca tuturor trebuie sa le placa culoarea rosie, si nici ca nu pot iubi sau respecta pe cineva caruia ii place culoarea verde. Deci, desi eu nu sunt deloc in optica lor, le respect optiunile, si ii iubesc asa cum sunt. I-am iubit cum au fost inainte, ii iubesc cum au devenit. Problema este ca ei vor ca eu sa devin ca ei, ca ei vor sa ma traga dupa ei pe calea respectiva. Am ascultat ce aveau de spus, am spus ca ok, e bine, dar inca nu sunt acolo si nu-mi doresc asta. A revenit zilnic la discutiile despre alimentatie. Sigur, dar nu se poate cu forta. Cand spuneam asta, imi raspundea culpabilizandu-ma: « Stii, iti spun asta pentru ca imi pasa de tine. Daca nu mi-ar pasa, nu m-as obosi« . Ok, de acord, stiu perfect ca ii pasa de mine, de peste 20 de ani. Dar nu e suficient sa-i pese ca eu sa urmez orbeste sfaturile…:( Zilnic am parte de aceleasi discutii. Orice conversatie esueaza invariabil in…