Cat de rapid se intampla “imediatul”? In cate clipe, sau in cate minute/ore?
Ce promisiune de durata facem cand spunem: “imediat”?
Imediat ar trebui sa se intample curand, in scurt timp, fara intarziere, pe loc, numaidecat, urgent, “cat ai zice peste”. Si totusi, in Romania, “imediat” are un inteles cel putin straniu 🙂
Asta a remarcat-o un francez, care, avand foarte putin timp pana la decolarea avionului, a dorit totusi sa ia pranzul la ceea ce atunci era Hotel Bucuresti. La restaurant a intrebat daca poate fi servit repede. “Imediat”, i-a raspuns chelnerul… A durat 50 de minute, era sa piarda avionul 😉 de atunci, a ramas cu impresia ca “la voi acolo, in Romania, imediat inseamna 50 de minute” (bietul, cronometrase)
Relaxarea asta cu timpul o mai au meridionalii, popoarele din sudul Europei, de pilda oamenii din Corsica (cu al lor renumit “la terre est basse, Dominique”), si probabil popoarele balcanice. Imediatul acesta variabil si non angajant este caracteristica a delasarii, a nepasarii, uneori a lipsei de respect (fata de cel caruia i-l spui, caci “imediat” contine in el o promisiune) pana sa fie vorba de relaxare a mintii sau alte pozitivisme.
Desigur, unde ne grabim? intr-acolo mergem cu totii, spre sfarsitul sfarsit, (sau naiba stie, spre un alt inceput?). Sigur, la ce foloseste sa alergi, sa traiesti intre deadline-uri, cu sula in coaste ca trebuia sa fie gata ieri? Poate ca nu foloseste. Dar atunci, Dumnezeule, NU mai folosi cuvantul “imediat”. Spune altceva, ca sa inteleaga omul ca mai dureaza, ca se va intampla cand se va intampla… 🙂 Intr-o zi cu soare. Sau fara soare. Azi, sau poate maine. Sau intr-o zi.
Sigur ca e bine sa stai sa privesti marea (asta fac eu acum, scriind), sa asculti valurile si pescarusii tipand, sa vezi stradutele inguste luminate de soare. E bine sa privesti macii vara, si apoi toate florile, rand pe rand, sa simti natura trezindu-se, sa asculti greierii si sa nu te gandesti la “maine”.
Dar atunci, nu mai folosi cuvantul “imediat”, scoate-ti-l din vocabular!
