disperari

Ea rade cand ii vine, plange cand poate… in rest, trece printre secunde, alunecand usor. Uneori e apatica, alteori e frenetica si rade zglobiu. Adeseori e trista, nepermis de trista, cateodata ii stralucesc ochii si e volubila. Atunci, e frumoasa. Si mai frumoasa, si mai femeie. In timpul acesta, el incaleca disperari, pe care le hraneste cu jaratec, cade in apatii tacute, pe care le hraneste cu alcool, in rest, exista, mai mult decat si-ar dori. Si peste toate astea, printre toate astea, trece timpul. Chiar si iubirile au timpul lor. Iar timpul lor e eternitatea. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It