Nu dorm, pentru ca ascult linistea.
Intai, a fost asa, cum se vede.
Apoi, a fost cu albatrosi, mare, smochini verzi, soare, casute de papusi, strazi mici de piatra, borcane de dulceata de smochine verzi, un cer adanc, instelat, luminos in intunecime si incredibil de multa liniste. Va spuneam eu despre bucuriile mici, iar trairile de azi merita trecute la breviarul momentelor de fericire.
Acum, nu dorm pentru ca ascult linistea.
Este atat de intensa, atat de frumoasa, incat o ascult, o savurez, ma las patrunsa de profunzimea ei, nu ma mai satur, si nu-mi vine nici macar sa ma culc, chiar daca am avut o perioada incarcata, complicata, in ultimele saptamani, chiar daca am dormit putin ultimele nu stiu cate nopti (toate).
Deschisesem laptopul ca sa scriu. Dar e cumva prea frumoasa linistea asta.
Nu dorm, ascult linistea.
