Dupa nu conteaza

2 novembre 2015
Foto Sulyok Imaging
Foto Sulyok Imaging

Mai multe lucruri m-au zbuciumat si pus pe ganduri zilele acestea. As fi vrut sa continui sa scriu despre iubire, asta cred ca simt cel mai bine, dar trairile cuiva din apropierea mea m-au interpelat.
Pentru mine moartea este « singurul lucru grav in viata », asa obisnuiesc sa il numesc. Nu ma gandesc des la moarte. Aproape niciodata, de fapt. Nu traiesc cu teama de moarte, si, de altfel, oricat de nesabuit ar suna asta, mie nu mi-e frica de moarte. Mai binezis nu mi-e frica de moartea mea. Deloc. Mi-e, insa, cumplit de teama de moartea celor dragi, nu vreau nici sa formulez o miime de gand in directia aceea.

Dar pentru ca din nefericire moartea e un subiect prea actual, si pentru ca una din prietenele mele m-a rascolit prin lucrurile pe care le traia…. Ea se teme de moarte si isi doreste sa stie unde ne ducem. Si ca mergem undeva. Si ca ne amintim ce am facut aici. Sincer, mai conteaza? Viata e acum, aici. Apoi, ei, o sa avem tot timpul sa vedem ce este dupa, sau daca este ceva dupa. Am tot incercat sa-i repet asta. Ce conteaza dupa? (pentru protagonistul principal. Caci pentru restul…. repet, pe calea asta nici nu vreau sa gandesc)
Eu ma consider credincioasa, insa nu cred {nu neaparat} in viata de apoi. Nici nu zic ca nu cred ca este. Pur si simplu nu este un subiect. Viata e acum. Viata de apoi… om vedea, la timpul potrivit.
In plus, eu cred ca acele concepte de rai si iad au fost inventate pentru ca oamenii nu erau suficient de morali cat sa fie buni si fara fluturarea unei recompense (viata de apoi in rai), sau a unei pedepse (viata de apoi in iad). Eu nu am nevoie de promisiunea raiului ca sa fiu buna, si nici de amenintarea iadului ca sa nu fiu rea.
Ma straduiesc, cateodata imi iese mai bine, alteori mai putin bine, sa fiu mai buna in fiecare zi. Si mai constienta, mai civica, mai atenta.
E trist ca la 20 si ceva de ani sa te gandesti la moarte si la dupa. Hai sa le luam pe rand. Hai vezi cum traiesti azi, cum iubesti, cum esti bun azi. Nu dupa moarte, intr-o eventuala « viata ».

Prietenul meu cel mai bun spune ca daca nu cred in viata de apoi, nu-s credincioasa. Eu nu vad lucrurile asa. Nu cred ca Dumnezeu este o fiinta atat de simplista, si ca nu masoara lucrurile in intregime. De aceea mi-a fost cumva mila/groaza de spectacolul dat de unii din cei care au stat la coada la moaste saptamana trecuta. In urma lor a ramas multa mizerie pe spatiile verzi. Hartii, pet-uri, cutii de aluminiu, pungi. Adica Dumnezeu nu incepe asa? prin a dori ca tu sa fii un bun crestin, iar asta se manifesta si prin grija pe care o ai de mediul inconjurator, prin civismul de a nu arunca hartii pe jos, si prin grija fata de cel de alaturi? Eu trebuia sa trec, biroul meu e aici. Treceam cu jandarmii. Ma banuiau ca vreau sa fraudez coada. Evident ca nu vroiam decat sa intru la birou, dar faptul ca ma banuiau ca vreau sa intru in fata inseamna ca unii o fac. Si cei care o fac, cam ce gandesc? ca e bine sa pupe moaste dupa ce au fraudat coada? Si ca Dumnezeu ii ajuta asa? Ce zice Dumnezeu? « Hai sa-l ajut pe asta ca e mai smecher, uite ce s-a orientat, s-a bagat in fata. » Eu nu-l cred pe Dumnezeu asa de « fraier », cu tot respectul. Si mai cred in coerenta, una minima, macar. De aceea nu cred ca credinta in viata de apoi este o necesitate absoluta ca sa fii credincios.

Dincolo de asta, moartea ma ingheata. Gandul repetitiv la moarte nu ar trebui sa existe in oameni. Ci lumina, iubirea, soarele, bunatatea.

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

4 Comments

  •  » Mi-e, insa, cumplit de teama de moartea celor dragi, nu vreau nici sa formulez o miime de gand in directia aceea. » Dupa…chiar nu conteaza. Sunt perfect de acord cu toate cele scrise.
    Sunt clipe cand imi amintesc ca, la inceput de drum in ale scrisului pe blog, ai fost prima persoana care a stiut sa imi dea incredere.
    Am mai intrat, am mai citit. In liniste.
    Azi, fiind o zi speciala, doresc sa-ti urez toate cele bune de ziua numelui. 🙂

    1. Mulțumesc mult! pentru tot, pentru cuvintele și gândurile bune și pentru urări.
      Mi-ai făcut o surpriză tare plăcută!
      Sper ca ești bine.
      Te-am încurajat pentru ca așa cred. Și eu spun mereu ce cred.
      Ai grija de tine. O toamna frumoasa

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *