Trei ani

gm3

Demult zic ca iti scriu sa te intreb daca ai citit-o pe Allende, mai ales cartile autobiografice si daca da, ce parere ai? mi se pare ca va potriviti mult: fragile, insa extrem de puternice in scris. nu va e frica sa impartasiti ceea ce simtiti. sa o citesti, daca nu ai apucat inca. ma regasesc in multe din posturile tale. te admir enorm, enorm si-mi pare tare rau ca nu apucam sa iesim la cafeaua aia, cand visez sa te ascult povestind de tine, nimic de business, doar de viata. insa vine ea si ziua aia. pana atunci, sa te pretuiesti pentru talentul tau si pentru ca ti-l cultivi asa frumos, elegant, sensibil si-i atingi si pe ceilalti. tare te pup si te imbratisez

Si asta era acum trei ani, acum trei ani cand am incetat sa cam scriu (prea putin si inconsistent am facut-o, prinsa in tumultul lucrurilor care m-au “rapit”, carora m-am dedicat total). Nu e vina nimanui, decat a mea, ca m-am dedicat asa, ca am lasat deoparte ce conta cu adevarat pentru mine.
Dar am, foarte foarte tare, sentimentul ca mi-a scapat viata printre degete, ca mi-am “pierdut” acesti trei ani.
Trei ani de adanca, lenta coborare in infern.
Desi, probabil, la o adica, as lua-o fix de la inceput….
Mai rau e acum, din cauza starilor… 🙁

About Mirandolina

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

91 comments on “Trei ani

  1. Cele mai scurte sunt secundele de eternitate. Pe de alta parte sunt la fel de pregatit ca peste timp.
    Uneori mi se pare ca a taia nodul gordian nu e o rezolvare, strici doar franghia. Nodul e de bine adesea.

  2. Am venit si eu la inmormantare la Vonica. Usor nemultumit, micii nu au fost gustosi, mai buni au fost cei de la Erbasu. Insa la Vonica a fost mai buna muzica.

    • Mai buna te poti face de la 14 pana pe la vreo 25. Dupa care se inverseaza sensul. Revers. Marche arriere

      • acu’ depinde.
        Multi zic ca dupa 30 e bine 🙂
        eu la 14 nu eram buna deloc, si cred ca nici la 25. Plus ca prea cuminte…. Si diverse.

        Dar nu in sensul ala spuneam buna 🙂

  3. Sa zicem ca ala inside e sufletul. De dragul conformismului si pentru o mai facila intelegere. Si ala de afara e fizicul. O schimbare interesanta ar fi ca sufletul atasat trupului sa nu fie in interior, sa il vada din diferite unghiuri din exterior

  4. am si scris, demult….
    “Telepatie, radiografie, interior, scanare.
    Cateodata as vrea sa poti sa-mi radiografiezi gandurile. Sa mi le surprinzi in integralitatea, sinceritatea si plenitudinea lor.
    Nu mi-ar fi rusine de nimic din ceea ce gandesc, nu fata de tine.
    As vrea sa ma vezi in intregime in ce sunt si ce am. Asta pentru ca mi-as dori foarte mult sa-ti spun mii de lucruri si pentru ca timpul sau oboseala, sau motive din acestea practice (teribil de pamantesti), ma impiedica sa te fac partas al tuturor chestiilor din capul meu care merita ca tu sa le stii.
    Mi-esti drag si as vrea sa-ti dau ce-i mai bun si sa simti ce ganduri prielnice te insotesc din partea mea. Si de aceea as vrea sa imi citesti interiorul, sa vezi pistilul, dincolo de petalele bobocului, dar si din alte cauze.
    Intotdeauna sunt frustrata de lipsa de timp… poate maine, poate maine voi putea sa-ti redau tot ce am in mine, asa cum as vrea sa privesti si sa vezi dincolo de invelisul meu de carne, tot ce este inauntru.
    (e doar un strigat, o revolta, un protest, o dorinta cristalizata in cuvinte, dar e adevar pur, distilat.)”

    aici: http://mirandolina.ro/2010/10/22/telepatie_radiografie/

  5. Ar merge oare un servici sms sa dea aia de la inmormantare mesaje pentru noul cautator de lumina ? Ceva gen 3 eur + tva ? Si sa zicem…poti castiga un loc de veci moka

  6. of, cum sa nu fie complicat sa spun? 🙁

    Iar cu pianul. Si eu mi-am dorit, dar am ajuns la….
    Aveam ureche muzicala si a venit sa ne selectioneze pentru scoala de muzica. Am fost printre cei alesi. Cativa ani m-am dus la Scoala de muzica de pe str Lucaci, cred ca mai exista si azi. Doar ca m-au ales pentru violoncel. Nu stiu pe ce criterii, era mai mare decat mine pe vremea aia, instrumentul, il cara mama

Leave a Reply

Name and email are required. Your email address will not be published.