Retezare

18 mars 2011

Din nefericire, primavara asta e mai neagra decat credeam vreodata ca ar putea fi. Prietenei pe care o vizitasem la Fundeni, unde era internata cu mama ei, i-a murit mama. Sunt siderata, lovita in cap de aceasta veste. Mi se pare imposibil, oribil, nedrept. Ma simt neputincioasa, inutila, defecta.

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *