Geografii-perimetre

9 août 2013

inima5Toata viata mea s-a petrecut intr-un anume perimetru geografic. {desigur, exceptie fac cei zece ani petrecuti in cu totul alta tara}. Pe cat m-as muta oricând la capătul pământului, pe atat sunt extrem de reticenta sa-mi schimb cartierul, in București.

Sunt reticenta sa merg in alta parte, respirand cumva doar in ritmul partii acesteia de Bucuresti, desi cartierul copilariei nu mai arata deloc cum arata atunci (mi-au demolat si casa parinteasca si scoala, in aceeasi nefasta vara, a lui 1985). Au disparut lucrurile, locurile, ceea ce ar mai fi « riscat » sa constituie o amintire, sau sa reuseasca sa-mi smulga vreo tresarire de memorie. Ca sa desavarseasca tot, maternitatea in care m-am nascut, aflata si ea la o aruncatura de bat de casa noastra de atunci (si la doua de casa mea de acum), a fost inchisa, cu tot cu spitalul care o adapostea. Acum cladirea e in stare proasta, chiar nu-mi dau seama ce intentioneaza sa se intample cu ea…

Dar nu m-as muta. Pe cat m-as muta la Barcelona, New York sau Marsilia, pe atat nu m-as muta in Drumul Taberei, Balta Alba sau Colentina. Habar nu am de ce. Casa a fost aici (demolata), scoala primara si generala aici (demolata si ea). Am stat un an la kilometrul zero, in blocul lipit de magazinul Bucuresti. Apoi ne-am intors in zona « noastra ». Liceul meu e aici. Casa mea de acum e aici. A parintilor mei, tot aici.  Si de atunci, din 86, cu exceptia anilor mei francezi, locuiesc si ma misc preponderent in aria geografica a nasterii. Si mi-e bine aici. Simt ca un soi de unde care ma protejeaza. Cert nu m-as muta in alte parti ale orasului (de fapt, ele-mi sunt atat de straine, desi strabat multe cartiere, mereu, cu masina, umblareata fiind de felul meu).

Cumva, parca oamenii si momentele importante ale vietii mele, tot aici sunt, aici se petrec, aici se « nimeresc ». Ca intr-o ursita.

Poate ca acesta e cercul meu magic. Locul de protectie. Matca.

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

29 Comments

  • In cazul in care te decizi totusi sa incerci, detin o companie de mutari mobilier. Rapida si discreta. Adesea proprietarul nu are habar de mutare. Cazuri si cazuri. Urmeaza una din cele mai secetoase ploi.

      1. Am renuntat la inchirieri, nu mai am timp. Am incercat sa fiu peste si vad ca imi iese. Daca auzi pe cineva interesat, am niste studente beton. Fete bune, dar cu nimic nu e perfect in viata pe astea le apuca trasul la xerox a cursurilor. Taman in focul actiunii. Am avut ceva reclamatii de la clienti, dar m-am descurcat.

        1. By the way , matca e aia la care te intorci. Daca nu placi nu ai habar ca e matca.
          Fetele astea de care iti spun sunt baieti.

          1. Baieti nici atat n-am cui…
            Dar daca aud..
            pai n-ai citit bine, n-si auzit ca sm plecat? Zece ani la 3000 km

        2. N-am, din păcate, clienti pentru fete. Ultimul iubit caruia am incercat sa-i aduc fete (amintiri din slta viața, dar cat se poate de reale), urla la mine la telefon: treci inapoi, n-am fost toata viata mea la c…. , n-o sa ma duci tu acum! Eu fiind pe autostrada, la volan, in drum sa i le aduc

            1. Ultimul cronologic. Nu ultiimul cel mai recent, ci ultimul cu care am vrut sa aplic asta. Si primul de altfel

    1. mda, hormonul stresului :((
      Am cumparat deocamdata doua. Le-am gustat pe amandoua, imi par ok. Le beau usor, nu-mi displace gustul. Beau la fel ca inainte, doar ca e fara cofeina. Si cred ca nu mai beau 2 litri, ci 1 litru.
      Una e Tchibo fara cofeina, cealalta Amaroy.
      Pret normal. Na, nu-s variatii enorme. Dar da, cafeaua fara cofeina e mai scumpa decat cea cu.

    1. Nu pot da termene. Nici Nostradamus nu a dat.
      Pilda e asa. Daca nu esti in joc se cheama ca esti spectator. Cei care joaca castiga. Sau pierd. Spectatorul insa pierde sigur.

        1. aoleu.
          Mai bine nu ma mai gandesc la legaturile familiale, devine complicat, mi-ar trebui carnetel, sa notez

      1. aici esti pe sufletul meu. Intotdeauna joc… :))
        Uneori si la propriu. Jucam cate 48 de ore fara sa dorm si sa mananc 😉

  • Ce sa spun, si eu am locul meu, perimetrul meu unde soarta a vrut sa revin: satul bunicilor, unde ma simt protejata si iubita, chiar daca unii oameni sunt aiurea, chiar daca mi s-a furat laptopul si in ciuda barfeor si a « gurii satului » care domneste aici. Ideea e ca sa fiu eu insami si sa trec nepasatoare peste ucruri(greu sportul asta, mamaaa!!!) In Tg Muresul meu drag, ma simt bine cand ma plimb aproape de fosta mea strada, unde parca aerul e mai bun decat in alta parte; nu e centru, dar e frumos…Orice loc il pretuiesti dupa ce pleci din el, asa cred.

    1. eu il pretuiesc si cand stau in el. Aici sunt si n-am de gand sa misc 😉
      Gura satului romanesc…. cred ca e proverbiala 🙁
      E totusi important daca treci peste toate si te simti bine.

Répondre à Gon O'Rhea Annuler la réponse

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *