Obisnuinte

28 mai 2013

SozopolN-ar trebui niciodata sa ne creem obisnuinte. Obiceiuri. Pentru ca, in functie de cum evolueaza lucrurile, acele obisnuinte vor da nastere la rani.
Obisnuintele dau iluzia unui confort psihic. De fapt, sunt doar premise ale unor rani, mai mult sau mai putin adanci.
Nu trebuie sa ai « cafeneaua preferata », « restaurantul preferat », aleile preferate din parcul preferat, strazile obisnuite pe care mergi, traseul obisnuit spre incolo sau spre dincolo, sms-ul de dimineata, sms-ul de seara, sms-ul de pranz si cel de dupa-amiaza.
Nu trebuie sa mergi in aceleasi locuri, sa o apuci pe aceleasi cai, sa mananci acelasi lucru, sa privesti aceleasi flori in aceleasi gradini. Trebuie sa variezi, sa variezi cu disperare, ca sa te autoprotejezi anticipat. Pe cat te poti autoproteja de amintiri. Caci ele sunt acolo, se creaza oricum. Si dupa ele, hop durerea.

Aici e drumul meu spre el si dinspre el.
Aici e restaurantul la care ma invita de obicei.
Aici e banca pe care ne opream cand ne plimbam.
Aici e gradina ale carei flori le admiram.
Aceasta e melodia lui.
Aceasta e melodia pe care i-am dedicat-o.
Aceasta e cana din care a baut.
Aceasta e cartea pe care mi-a oferit-o.
Acum e ora cand ne scriam.
Acum e ora cand ne vedeam.
Acum e ora cand dormeam, ne trezeam, ne sarutam, plecam fiecare pe drumurile lui.
Acum e ora cand alegeam sa tacem.
Acesta e cuvantul pe care-l rostea.

Si inca o rana, si inca o rana, si inca un boicot al unui loc, al unui trotuar, al unui fel de mancare, al unei culori, al unui cuvant.

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

4 Comments

  • Obisnuintele astea vin de la sine, nu intotdeauna le cream noi, asa cred. Mie, cel putin, imi plac. Recunosc ca-s cam dureroase uneori, dar fac parte din viata

  • Amintirile… suntem noi…
    Fara ele nu am fi…

    Drumu-îngaduit-a-mi pasii…
    Calea scurta-mi pare…
    Invatatu-mi-a dichisul…
    Si-a gandului… visare…

    Savuroase-amintiri…
    Seri de-ncantare si vii…
    Gandului dar ii voi face…
    Iarasi voi reveni… si voi fi.

    Frumoasa priveliste…
    pasii imi stau…
    Popas de suflet…
    Inimii-I dau

    O incantare…
    ochilor…
    In soare, fantastice,
    culori… inmuguresc

    Inspirat autorul…
    Clape iarasi … soptesc…
    Simtaminte topite…
    Si traiesc… si traiesc…

    Ma-ncânta… ma incânta…
    Ascult si iar ascult…
    Mi-e inima vioara…
    Si sufletul alint…

    In lucruri se-ncrusteaza,
    al gandului izvor…
    Privindu-le traim
    din nou placutul dor!…

    Inima-i calda …
    sufletul plin…
    clipele vietii…
    paharul plin..

    Ganduri nevorbe…
    rasul tacut…
    Clipe duiase…
    zambetul mut…

    Firea mi-i plina…
    Cate s-au spus…
    Lasat-au urme….
    Soare-n apus…

    Placut moment… ar merge
    Si chiar ar fi divin
    Cu-o carte buna- alaturi
    Si un pahar de vin

    Cuvinte… vii… se-nsira…
    Un om s-a scris pe sine…
    Din suflet si simtire….
    Si ziua iarasi vine…

    Talpile ard a … plimbare..
    In suflet creste zisul…
    carari mi-asteapta pasii…
    Imboboceste visul..

Répondre à Mirandolina Annuler la réponse

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *