Praguri

8 mars 2012

Sunt unele lucruri pentru care ai varsat atatea lacrimi incat pur si simplu nu mai ai. Lacrimi nu mai ai. Te invadeaza ceva ca o durere surda, dar atat de cunoscuta. Ai invatat-o si te-a invatat. Ii cunosti etapele, cotloanele, desfasurarea. Si ea te cunoaste. Te invaluie, te stie.

Deja cunosti mecanismele. Vezi. Si inainte, si pe parcurs, si dupa.

Deja ii stiu si chinurile, si etapele. Nu mai pot sa plang, desi ma doare, inca, de fiecare data. Si nu as spune ca ma doare mai putin. Ma doare altfel. Sa te faci una cu durerea. Sa intre in tine si sa intri in ea.

I le cunosc pe de rost, momentele. Introducerea, cuprinsul, deznodamantul. Cunosc premisele, simt cum vine, stiu ce se intampla in acel timp, stiu si cum e a doua zi. Stiu si zambetele retinute de a doua zi. Si glumele de dupa…

Cunosc tristetile. Am facut cunostinta cu ele…

 

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

6 Comments

  • De cite ori  »Te Citesc », imi revin in amintire momente, senzatii, dureri – esti atit de subtila, si totodata atit de profunda.

    1. multumesc mult. Complicata viata, cateodata… Si nu neaparat comoda. Si nu neaparat…
      Dureroasa, cateodata. Pana la sange.

  • Le ştiu şi eu. Au venit iar. Uimitor, ce sincronicitate, trăim prin acelaşi tunel nevăzut, din alte motive, dar cu acelaşi cutremur interior. Şi scrisul meu e ca un zâmbet dintr-acelea, un scris care nu îşi permite să dezvăluie durerea.
    Să străbaţi cât mai repede noaptea aceasta. Să ieşi în crângul de primăvară.
    Te îmbrăţişez cu tot sufletul, Minunato.

    1. da, sincronicitate, dulcea mea Dulce.
      …. Absolut, scrisul nu poate dezvalui decat trairi, nu si durerea aceea inchisa, inchistata.
      Te imbratisez si eu, ca de la om intreg la om intreg. Si multumesc.

  • Daca nu am cunoaste durerea atat de profund nu am putea cunoaste nici bucuria in aceeasi masura.
    Desi de multe ori negam acest fapt, experientele prin care am trecut mi-au demonstrat de fiecare data acest fapt.
    Pana la urma, cred ca totul e simetric.
    te imbratisez cu drag..>:D<

    1. ei, cand doare ingrozitor de tare e mai greu sa te gandesti ca e chiar necesar sa doara.
      Multumesc, insa, de cuvintele calde.
      Te mai astept

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *