Archive for août 2011

Privesc fetele cu ochii mei, dar cu privirea ta. Imi place sa ma uit la ele, la cele care stiu ca-ti plac tie, sa le admir, discret, sa le « cantaresc » printre ochii mijiti. Nu te-am intrebat ce fete iti plac, dar stiu. Am facut portretul robot, in timp, din discutii, informatii, regrupari, deduceri, ca un detectiv care reconstituie trasaturile ce se deseneaza pentru a constitui un intreg. Odata terminat, am zambit cu gura pana la urechi.  Si cum sa nu fi zambit? 🙂 Portretul imi seamana. E destul de aproape de un autoportret sau de o reflexie in oglinda. Am clipit, satisfacuta. Insa ma uit si la fetele celelalte… le urmaresc cu privirea, indelung dar elegant, neobservat. Ma transpun in tine si resimt intens placerea ta vizuala. Zambesc. Comuniune. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

E acum o reclama la tv, pe care, vreau-nu vreau, o nimeresc foarte des… lotiunea nu stiu care. Fraza care ma obsedeaza la modul enervant rau este « 9 din 10 femei din Romania si-ar schimba lotiunea cu Fa Nutriskin« . E stupid. Imi reaminteste de un conditional celebru din publicitate, cel de la Whiskas. « Les chats achèteraient Whiskas » [pisicile ar cumpara Whiskas]. Daca in cazul pisicilor, mai treaca mearga, conditionalul e scuzat de faptul ca pisicile NU POT cumpara Whiskas chiar daca si-ar dori, pentru ca pisicile nu merg la supermarket, nu au portofel, nu au card, nu fac cumparaturi, ce e stupiditatea asta de « slogan » in cazul FA?????  Pai eu, cand aud « 9 din 10 femei din Romania si-ar schimba lotiunea cu Fa Nutriskin », ma intreb: si? ce mai asteapta? Ce au? N-au bani? Asteapta ziua de salariu? N-au cu cine lasa copilul acasa? Si-au pierdut cheia, si nu pot iesi? Au o jena? De ce nu o fac? Si daca n-au bani, daca chiar au chef, de ce nu imprumuta, da-o incolo ca o lotiune Fa chiar costa un pret modest. Nu suna mai bine « 9 din 10 femei si-au schimbat lotiunea cu… »? Sau macar « 6 din 10 femei si-au schimbat lotiunea cu… », adica 6 certitudini din 10 sunt mult mai valoroase decat 9 intentii din 10, nematerializate niciodata. Plus ca eu, din fata televizorului, ma enervez si ma intreb: de ce ma anunta ca si-ar schimba? sa ma anunte cand au schimbat. Sau sa gaseasca naibii un slogan mai destept. Da, pisicile au scuze ca nu-si cumpara singure Whiskas, femeile care doar « si-ar schimba lotiunea » n-au nicio noima si niciun sens. Sunt de neinteles. « Si-ar schimba? » Adica le-au luat de pe raft si le-au pus la loc? S-au razgandit? si daca da, de ce? Si cand o sa-si schimbe? La toamna? La iarna? Unde mai pui ca, enervata de stupiditatea acestui slogan, am cautat de unde vine. Ei bine, inainte sa lanseze produsul, au facut teste (nimic neobisnuit). Din 120 de femei care au testat produsul, 120 de potentiale cliente care l-au primit spre test, si 9 din 10 au raspuns la chestionarul ulterior de evaluare al produsului cu « Da« , la intrebarea « v-ati schimba actuala lotiune pe care o folositi cu Fa Nutriskin?« . Ei, si un destept a tras concluzia ca uite ce slogan bun, ce sa mai platim un alt slogan, lasa ca uite, merge. Transa de 120 e extrem de mica, deci oricum acea proportie de 9 din 10 e irelevanta, iar conditionalul face fraza complet stupida. Fa si-ar schimba poate ideea campaniilor. Si ar invata poate, ca in slogan, conditionalul este cam delicat de folosit. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Strigat de telespectator revoltat: m-am saturat de televiziunile astea care fac zilnic stiri despre ce audiente au avut ei!  E minunat ca au audiente, cifrele acelea sunt pentru ei, pentru panoul de onoare, pentru prime interne si felicitari sau dimpotriva, pentru sactiuni, cifrele acelea sunt importante pentru analize interne, pentru profesionistii domeniului si pentru buyerii de publicitate, pentru publicatiile de profil, dar nu pentru publicul larg. Desigur, poti sa o anunti si pentru publicul tau, ca sa se simta bine, O DATA, dar nu zilnic de cateva ori, ca deja e absurd. Si nu prezinta niciun interes, pe larg, cu cifre desfasurate. Daca ma plictiseste pe mine, care am legatura si cu presa si cu publicitatea, cum o recepta romanul mediu stirea asta ? E dovada de nombrilism: eu, presa, vorbesc despre mine, presa. Rolul presei nefiind nicidecum sa se intoarca spre ea insasi si sa devina subiect. Strigat doi: mi-e clar si cu publicul, ce doreste. Iata ce stiri au citit romanii cel mai mult in ultimele 24 de ore, pe site-ul unei televiziuni, in ordine descrescatoare a numarului de accesari: « Fetita cu nas de clovn » (locul 1), « Viol filmat in Rusia » si « Nu e cu nasa », referitor la divortul familiei Tariceanu. Acestea sunt optiunile publicului…. Trist, foarte, foarte, foarte trist. Iar televiziunea respectiva, anuntand asta, nu face decat sa provoace din nou afluenta inspre stirile respective, incurajand accesarea lor. Acum, ce sa spun, nu fac pe ipocrita care nu intelege fenomenul, nu ma inrosesc si nu spun din varful buzelor, « vai, nu se poate ». Da, sunt mai catolica decat papa (mi se spune des asta), dar in cazul acesta, nu-s.  Stiu perfect, este criza, toata lumea trebuie sa traiasca, deci stirile de acest gen s-au infiltrat si in programele si pe site-urile televiziunilor « de stiri », rontaind din cota de piata si din domeniul televiziunilor-circ. « Si daca lumea cere, de ce sa nu le dam », probabil ca asa judeca cei care au caderea de a stabili ierarhia informatiilor. Asta inseamna, insa, sa nu-ti pui niciun fel de alte intrebari… Pe de alta parte, presa isi asuma din ce in ce mai putin rolul sau educativ. Caci da, presa ar trebui sa aiba si un rol educativ in societate. Sa te marginesti sa dai cuiva doar ce cere, inseamna sa abdici de la rolul tau de modelare a publicului, iar lucrurile nu pot merge decat in jos. Din ce in ce mai jos. Societatea este ca un copil needucat si neformat: el vrea multe; poate vrea sa fumeze, sa bea, la 5 ani. Parintii insa, trebuie sa-l ghideze. Asa cum unui copil, in calitate de parinte, nu-i dai orice doreste oricand doreste,  la fel si societatii, nu este in regula sa-i dai ce doreste cand doreste si numai asta. Caz in care societatea respectiva ajunge in scurt timp ce ar ajunge si un copil crescut in acel fel (fara interzisuri, furnizandu-i-se tot ce isi doreste, fara explicatii si fara cea mai mica dorinta de a-l ghida). Oare presa are curaj…

M-am intors in Bucuresti acum 7 zile, fix. M-am intalnit cu 8 oameni in aceste 7 zile. Fulvia, Ana, Corina, Monica, Raluca, Andreea, Mihai, Clementina. Si inca n-am prea epuizat intalnirile urgente bifate in agenda. 8 oameni dragi in 7 zile. Timp variabil petrecut cu fiecare dintre ei, de la 3 la 6 ore 🙂 Intalniri prietenesti, rasete, zambete, povestiri, priviri amuzate, priviri intense, joaca, ascultat, dat si primit sfaturi. Intalniri prietenesti, unele totusi cu iz de business. Desi ma intorsesem cu mirosul marii in par, cu senzatia ca vacanta nu s-a terminat si ca nu vreau sa « revin cu picioarele pe pamant », la oras, la mirosul de asfalt incins (care de altfel imi place, sunt citadina pana in maduva oaselor), faptul ca am stat aceste ore cu acesti opt oameni in aceste sapte zile, m-a readus pe nesimtite la oras, acasa 🙂 ps. Urmeaza Mihaela, Mihaela, (da, da, doua), A, Cristina, Manuela, Andreea (alta), Petre, George, Radu… plus restul. Si iar… 🙂 Si… Mi-e dor, foarte dor, de V. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It