Archive for mars 2011

Vroiam demult sa dezvolt intr-o postare existenta butonului de like din Facebook, si felul in care oamenii se folosesc de el. Eu sunt impotriva like-ului dat la gramada, fara discernamant, fara judecata. Nu ma intelegeti gresit, nu neg utilitatea faptului ca exista acest buton de like, si ca oamenii il folosesc. Bineinteles, apreciez feed-back-ul, si evident feed-back-ul pozitiv, insa cand vad ca acest like este distribuit in mod mecanic, automat, el se devalorizeaza. Esti suspect, in ochii mei, daca dai like dupa 3 secunde, la orice postare 🙂 Pentru ca nu ai cum sa judeci, in 3 secunde, ceea ce vezi. Ok, una e sa dai like dupa 2 secunde unei melodii pe care o stii… insa, ca sa luam un exemplu concret, eu postez foarte multa muzica franceza, pe unele din melodii le descopar eu insami de curand, asa ca in mod clar profesionistii like-ului nu le stiu. Eu zic ca e pacat si regretabil sa dai like la gramada. Acesta ajunge sa nu mai « spuna » nimic. Daca el isi pierde din semnificatie, fiind automat, ajunge sa semene cu o setare by default, ca atare sa nu-mi mai pese de existenta sa. Sigur, daca apreciezi pe cineva in mare masura, ii poti arata asta. Dar click-ul automat si permanent pe like devalorizeaza gestul de apreciere. Poate parea dat chiar « la misto ». Sau lingusitor, ceea ce iar este o problema. Mare, din punctul meu de vedere. De curand, Facebook-ul a modificat felul in care afiseaza like-urile date in site-uri externe. Ele apar aproximativ ca un share, adica au atasat dupa ele, link-ul respectiv. Pe unii ii deranjeaza. Mie mi se pare o idee buna. Teoretic, ne asumam ceea ce ne place si ceea ce ne displace. Eu sunt de parere ca acest mod de afisare ii va determina pe oameni sa dea like in mod mai responsabil, si nu doar « la misto », sau automat. Vorbesc mai ales despre cei la care gestul like este repetitiv, de zici ca au un sindrom nervos pe mouse 🙂 Masini de dat like-uri. Si e pacat ca e asa. Indiferent din ce motiv o fac. Fie ca vor sa arate aprecierea fara limite, fie ca vor sa interactioneze (si neavand cuvinte, se marginesc la like-uri), fie ca vor sa provoace reciprocitate, gestul de a da like la absolut orice, oricand, e nerecomandat. Atentie, nu ma intelegeti gresit. Si eu dau like. Pentru ca-mi place ce vad/citesc, si pentru ca apreciez sincer. Pentru ca nu e nevoie cateodata sa si spun ceva. Nu asta neg. Ci automatismul si like-ul dat cu intentii de lingusire/manipulare 🙂 Acum din punctul celalalt de vedere. Al celor care isi doresc din suflet sa primeasca. Oameni ahtiati dupa like-uri. Am auzit ca exista oameni care trimit mesaje private ca sa obtina like-uri la postari (si nu vorbesc de clasicele concursuri organizate de diverse companii, ci de postari private). Trist. Iar ieri am auzit ceva si mai trist. Un amic din lista mea a postat un status in care povestea ca a…

Nu poti merge spre cineva cu sufletul tulburat. Nu poti sa te oferi cuiva decat senin. Nu ai cum sa te deschizi cand in tine sunt furtuni. Cand esti subrezit, cand te clatini, cand te indoiesti. Cand trebuie sa lupti. Poti sa iti oferi inima atunci cand ea e limpede si cand privirea nu ti-e incetosata de lacrimi. Poti sa dai atunci cand esti calm si potolit. Aseara am inteles, (a cata oara oare?), cat de important este sa ai langa tine oameni care te iubesc. Care iti sunt alaturi atunci cand e greu, si care raman langa tine indiferent de situatie. Asta cred ca e cel mai important lucru, si n-o sa pot sa fiu niciodata destul de recunoscatoare soartei pentru ca am in jur prieteni si oameni care ma iubesc. Multumesc enorm. Si ramasesem fara cuvinte, ceea ce, recunosc, mi se intampla destul de rar. Tot ce pot sa spun este multumesc. Si sa iubesc si eu, cel putin la fel cum sunt iubita. Iar acum, linistita, insotita de sentimentele bune ale prietenilor, calatoresc spre senin. Spre senin, ca sa pot darui, ca sa ma pot darui. Asteapta-ma! Promit ca drumul nu va fi lung, promit cu mana pe inima ca nu voi intarzia mult. Oricum, te port in suflet. Ma simti? Iti vorbesc in vis, acolo unde vii sa ma intalnesti. Ma auzi? Esti in mine, orice as face. Ca sunt mahnita, ca sunt bucuroasa, ca-s nelinistita sau calma, esti aici, omniprezent, in mintea si inima mea. Sunt sigura ca ma simti si ma auzi. Sunt sigura ca de aceea alegi sa vii in visele mele. Asteapta-ma! share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Te-am nevisat. Ti-am nerostit numele. Te-am nevazut. Te-am neinchipuit. Ti-am netrecut pe sub ferestre, peste pasi, pe trotuarele acelea. Te-am nestiut. Te-am nestrigat. Te-am nedorit. Te iubesc mai mult decat oricand, dincolo de nevisarile, nerostirile, nevederile, neinchipurile, netrecerile, nestiintele, nestrigatele si nedorintele acestea. Incercari ciudate la care ma auto-supun, ca si cand as mai avea ceva de aflat, ceva de simtit. Te iubesc fara inceput si sfarsit, pana in fundul sufletului meu fara margini. Inainte de tine era gaura neagra,  dupa tine probabil moartea. M-am nascut in ziua cand te-am cunoscut, cand mi-ai vorbit, cand m-ai privit. Am sa ating apogeul cand ma vei lua in brate, cand ma vei locui cu dorinta ta fierbinte, cand iti vei revarsa suvoiul in mine, cand voi vibra in ritmul miscarii impuse de tine. Am sa clocotesc, n-am sa te nedoresc. Am sa gem, n-am sa te nestrig. Am sa te cunosc, n-am sa te nestiu. Am sa te insotesc, n-am sa netrec pe sub ferestrele tale. Am sa te strang in brate, n-am sa te neinchipui. Am sa te contemplu, n-am sa te neprivesc. Am sa-ti recit numele, n-am sa ti-l nerostesc. Am sa te port in mine, n-am sa te nevisez. Esti cel care ma umple definitiv si complet. Esti inceputul meu. Si piscurile dorintei. Esti iubirea.  Si abisul placerii. Sunt neinceputa si neterminata fara tine. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Din nefericire, primavara asta e mai neagra decat credeam vreodata ca ar putea fi. Prietenei pe care o vizitasem la Fundeni, unde era internata cu mama ei, i-a murit mama. Sunt siderata, lovita in cap de aceasta veste. Mi se pare imposibil, oribil, nedrept. Ma simt neputincioasa, inutila, defecta. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It