Scrisoare catre romani: patriotismul, o vorba mare

1 décembre 2010

cuvant inainte: Pentru ca-mi place si ma pricep sa scriu scrisori, astazi am sa scriu o scrisoare mai speciala. E o scrisoare adresata concetatenilor mei, pornita de la o provocare, lansata de Achi.

Dragii mei compatrioti,

Mi-e greu sa ma adresez voua ca si cand ati fi o masa omogena, pentru ca nu sunteti. Insa incerc sa « vorbesc » partii aceleia din voi care cuprinde trasaturile comune de oameni nascuti in acest spatiu geografic, cu aceasta cultura, cu acest bagaj de traditii. Va intreb: sunteti patrioti? Sigur, va veti repezi, care mai de care, sa spuneti: DA. Dar daca intru in detaliu si va cer sa-mi spuneti ce inseamna pentru voi patriotismul si cum se manifesta, nu sunt sigura ca mai sunteti la fel de prompti cu raspunsurile. Nu afirm ca eu detin singura explicatie, si nici macar ca detin o explicatie. Da, am, desigur, un punct de vedere, pentru ca altfel ma abtineam sa deschid subiectul. Cand n-am nimic de spus, prefer sa tac.

Insa la cata risipa de vorbe goale am vazut in ultimele 24 de ore, as vrea sa incercam  impreuna sa definim ce credem fiecare dintre noi ca este patriotismul, si daca ne consideram patrioti, sa ne gandim ce facem ca sa avem curaj sa afirmam asta.

Acum mai bine de un an, spuneam ca patriotismul inseamna, intre altele, a isi iubi tara constientizandu-i defectele. Daca afirmi ca totul e perfect, asta inseamna ca nu e nimic de schimbat, si retezi aripile progresului. Daca te simti dator sa aperi orice chestie (oricat de « defecta ») doar pentru ca este romaneasca, deja e usa deschisa spre: « merge si asa ».

Patriotismul, dupa parerea mea, nu inseamna a arbora steagul ca avatar timp de 24 sau 48 de ore pe internet. Nu inseamna a-ti aminti de tara asta si a te gandi la ea doar pe 1 decembrie. Nu inseamna a posta Ciprian Porumbescu sau alte melodii timp de 24 de ore.
Chiar afirm ca a flutura drapelul, daca in spatele bratului care-l flutura, purtarea e gaunoasa, ar trebui sa fie interzis si pedepsit, pentru ca e o impietate.

Ce inseamna a-ti iubi tara? Ce inseamna sa fii patriot? Pentru fiecare dintre voi, dincolo de cuvant, ce exista?

Pentru mine patriotismul nu e ceva ce se manifesta o zi sau doua pe an. Ca sa fie consistent, demn de bagat in seama, real, ca sa nu fie doar o masca de carnaval, goala de continut, pentru mine patriotismul este o stare de fapt. Zi, noapte, la orice ora si-n orice imprejurare. Patriotismul, pentru mine, are mult mai mult de-a face cu o purtare etica, cu o constiinta civica, cu respectul fata de celalalt, oricare ar fi acest celalalt: colegul de munca, necunoscutul de pe strada, omul din metrou.  Am locuit multi ani in alta tara, care sta bine la nivel de « dragoste de tara » din partea fiilor ei, iar cand m-am intors in Romania, ce m-a socat cel mai tare este lipsa de respect. Nu simti ca ai conta, ca individ. Esti nimic. Si problema nu e numai ca nu contezi pentru politicieni, pentru autoritati, pentru sistem. Problema e ca nu contezi pentru aproapele tau. Ca nu simti acest respect, pe care in alte locuri, il simti in fiecare minut.

Problema e ca oameni « patrioti » nu-si respecta compatriotii, ca oameni « patrioti »  incearca sa fraudeze, ca oameni « patrioti » considera ca a perpetua sistemul gresit de spaga, sau de promovare prin relatii este o solutie buna pentru ei, pentru a reusi in viata. Oameni « patrioti » cumpara diplome. Oameni « patrioti » promoveaza in diverse functii, pe care nu le merita, pe criterii absolut neprofesionale. Asta inseamna a submina tara, dupa parerea mea. A-i nega sistemul de valori. A n-o lasa sa fie sanatoasa. A nu-i permite sa fie demna. Inseamna ca iti urasti tara, ca o calci in picioare si o dispretuiesti, nu ca o iubesti. Ca incerci sa o furi… sa o minti. Si da, eu indraznesc sa spun ca a fi patriot nu se justifica prin lacrimi de crocodil sau un drapel fatarnic afisat la avatar o zi pe an. A fi patriot inseamna ca 24 de ore din 24, in somn sau treaz, beat sau treaz, disperat sau fericit, ai constiinta civica. Ca respecti etica. Ca ii respecti pe ceilalti, si implicit, asta inseamna ca te respecti pe tine, si ca-ti iubesti tara.

M-am saturat de ode [« cuvinte goale ce din coada au sa sune »], de tricolorul terfelit de atatea afisari, de catre oameni al caror comportament de zi de zi nu arata nicidecum o atitudine patriotica. Ca si postul, tinut doar de dragul postului, fluturarea drapelului, doar pentru a se bate cu pumnii in piept o data pe an, mi se pare hilara si chiar condamnabila. Nu afirm ca eu sunt cea care detine adevarul absolut, si nu m-as incumeta sa dau DEFINITIA unica a patriotismului. Nu pot sa va spun CE ESTE. Dar pot sa va spun CE NU ESTE. Patriotismul nu inseamna a defila cu tricolorul in frunte o zi pe an. Patriotismul e cu totul altceva… Patriotismul se traieste zi de zi, ora de ora, secunda de secunda. Si nu inseamna a se bate cu pumnul in piept, sau a face gesturi cu vizibilitate, o zi pe an. In opinia mea, cum am spus, patriotismul inseamna simt civic, etica, respect, si multe altele…
Patriotismul inseamna a avea constiinta faptului ca esti roman. Si, in afara de constiinta, inseamna a avea RESPONSABILITATEA acestei stari, de roman. A afisa un tricolor timp de 24 de ore nu are nimic de-a face cu patriotismul, ci cu ipocrizia. Fluturarea in van a drapelului ar trebui sa fie pedepsita.

Patriotismul inseama sa-ti dai seama ca esti unul dintre cei care face viitorul acestei tari, si sa te comporti ca atare. Zi de zi, ceas de ceas. Nu pe doar pe 1 decembrie.
Pentru voi, ce inseamna?

Va iubesc si va respect, in diversitatea voastra,
compatrioata voastra, M

p.s. Oare a-ti iubi tara inseamna sa te duci fara preget sa te inrolezi in armata ca sa combati cotropitorul? Poate da, poate ba. E ciudat sa emiti verdicte, atunci cand, ca mine, esti absolut contra razboiului. Eu cred ca nu exista niciun motiv destul de bun ca niste oameni sa omoare alti oameni. Dar asta deja e lejer alt subiect.