Facebook e instrumentul nostru, si nu invers

18 novembre 2010

In ciuda tuturor detractorilor sai, (care de fapt sunt oamenii ce nu inteleg bine fenomenul, dar e la moda sa fii anti), eu raman absolut PRO Facebook. Are multe merite, printre care, ca sa incep, aleator, cu unul dintre ele, acela ca este o unealta extraordinara de PR personal, daca stii sa-l folosesti cu cap.

Multi se intreaba de ce ai nevoie sa fii conectat cu prietenii pe care ii poti intalni in carne si oase. Raspunsul e simplu: pentru ca FB-ul este complementar unei intalniri in carne si oase. Evident, nu o inlocuieste. Dar evident, o sublimeaza. Pentru ca, pe FB, poti vedea IN TIMP REAL ce fac prietenii tai. E ca si cum ai avea o fereastra directa deschisa spre viata lor (sau ma rog, in partea pe care o lasa sa se vada din viata lor). Hop, apesi un buton al telecomenzii si vezi canalul lui Dan. Apoi, poti schimba, si vezi canalul Sorinei. Apoi, te uiti un pic pe canalul Mihaelei. Si tot asa. E mult mai simplu decat a-i suna zilnic pe fiecare dintre ei ca sa vezi ce au mai facut, in ce ape se scalda. Pe FB vezi asta, si mai mult decat atat, alegi singur cand sa vezi… Privesti totul de acasa de la tine, din fotoliu. N-ai nevoie sa stai cu ei ore intregi ca sa-ti arate fotografii de vacanta. Le vezi tu, de acasa. Asta inseamna ca atunci cand te intalnesti cu ei, folosesti timpul mai frumos, mai direct.

Nu numai ca nu consider redundant sa fii conectat cu prietenii, ba chiar, dimpotriva, mi s-a parut mult timp ca e mult mai important sa fii conectat cu prietenii reali decat cu strainii. Tocmai, de ce m-ar interesa ce « abereaza » Gica, pe care nu-l cunosc? Mai degraba ma intereseaza ce « abereaza » Gogu, cu care ies la bere. E si aici mult de spus. Ulterior, am gasit motive si de a fi conectat cu straini… cu totul diferite, evident. De detaliat si ele, candva.

Alt lucru minunat este FB iti permite sa fii selectiv, mult mai usor decat viata. Triezi ce vrei sa vezi. Informatia e enorm de multa, insa poti cu usurinta sa o « rasfoiesti » si sa alegi ce vrei. Din nefericire, foarte putin content vehiculat este autentic si original. Cred ca 90% din ce-mi trece zilnic acolo prin fata ochilor sunt copy-paste-uri… Cand se intampla ceva, vad pagina principala plina de link-uri care relateaza acea informatie. Cea mai mare parte a oamenilor nici macar nu se obosesc sa o interpreteze personal, sau sa o decripteze. Nici macar sa adauge 3 cuvinte personale, un comentariu scurt, macar. Mie mi-ar placea sa citesc interpretarea proprie, nu de o mie de ori aceeasi stire copiata si ras-copiata. In fine, fiecare dupa posibilitati. La unii asta e: copy paste de stiri, clipuri video cu melodii, si aplicatii ale Facebook-ului. Dar nu e nimic de condamnat. Nu exista nicio norma. Nu au semnat vreun contract ca pun content original. Insa da, nu ma starnesc si nu ma incita sa-i citesc 🙂

Comentand la un status al meu, cineva observa ca  « Facebook-ul genereaza probleme de cuplu« . Nici aici nu-s de acord. Pur si simplu, cred ca cine e tentat sa calce stramb in real o va face si in virtual si viceversa… In fine, probabil diferenta e doar ca in virtual raman mai multe urme, exista o trasabilitate mai mare. Sau nici macar…

Unele mirari ale unora sunt legate de faptul ca ceea ce posteaza ei pe Facebook ramane fara raspuns, ca nu exista feed-back. Si e logic. Pentru ca pe Facebook nu exista norma. Nici de dat like-uri, nici de comentat. Fiecare alege sa faca ce vrea. Sa citeasca sau nu. Sa aprecieze, sau nu. Sa taca sau nu. Sa se exprime sau nu. E gresit sa fii dependent de interactiune. Si mai e ceva gresit: sa te astepti ca o grupare eterogena sa fie sensibila la aceleasi subiecte ca ale tale. Nu te poti astepta ca ei sa vibreze in aceleasi note, daca nu i-ai selectat ca atare. E ca la orice segmentare clasica. Daca vrei feed-back maxim, trebuie sa selectezi targetul. In schimb, daca adaugi oameni la gramada in lista, fara criterii, nu te astepta ca ei sa reactioneze la ceea ce te face pe tine sa suspini sau la ce te bucura. Si nu te declara suparat, surprins, revoltat ca nu se intampla cum vrei. Bagi in lista pe oricine, in mod aleator, si apoi te plangi ca nu ai feed-back? E de fapt o greseala de casting, a ta, atunci cand iti selectezi lista. In cazul in care doresti acest feed-back si iti pasa de el, trebuie sa-ti alegi oameni mai apropiati de ceea ce doresti sa le comunici. E o simpla segmentare… E normal, daca ma duc intr-un bar de rockeri, sa nu pot veni in rochita de dantela si sa le explic despre machiajul meu, si sa ma supar ca ei nu-s receptivi 🙂 Ei pot cel mult, sa ma ia peste picior. Sau sa ma violeze.

Spunea un comentariu la un status al meu: « Ceea ce vad in marea majoritate este ca isi posteaza poze care considera ei ca ii reprezinta, si astfel le vezi personalitatea, identifici frustrarile, complexele. Este un website care speculeaza dorintele oamenilor. Alege aleator ce sa iti arate, domina mentalul . In orice caz felicitari lor, sunt isteti. » Gresit. Foarte gresit. Asta e alta dovada de neintelegere a instrumentului care e Facebook. El e instrumentul nostru, nu noi instrumentul lor. Nu vine Zuckerberg sa-mi ia poze din computer. Am liber arbitru, eu Gicuta, ce incarc aici. Nu mi le fura nimeni, nici el, nici oamenii lui, nu mi le ia cu forta, nu-mi face nimeni filmulete in momente intime, pe care sa le puna pe Facebook. Nu-mi fura nimeni gandurile din cap ca sa le scrie in statusuri. Fiecare dintre noi hotaram ce si cum aratam. Este ca si in real. Alegi cu ce te imbraci cand iesi din casa. Alegi cu ce te imbraci la o intalnire sau alta, in functie de ce vrei sa arati din tine. Alegi cui deschizi usa casei tale si alegi pentru cine nu esti niciodata acasa. Alegi cu cine iesi la o cafea, sau nu. Alegi ce spui cand deschizi gura, in orice imprejurare. Unii dezvaluie mai mult, altii mai putin, din viata lor. Unii considera ca e ok sa povesteasca inclusiv detalii ale aventurilor lor amoroase (explicit), altii sunt foarte discreti. Si tot asa. Exact asa este si in virtual. Ca si in real. Asa ca Facebook-ul nu triaza (aleator, bineinteles, desi in spatele acestui « aleator » stau algoritme clare de calcul) decat din informatiile pe care noi insine le punem acolo. Facebook-ul nu triaza decat din ceea ce incarcam NOI. Noi decidem, fiecare dintre noi pentru el insusi ce ajunge online si ce nu ajunge online.  Avem discernamant, si-l facem sa functioneze. Daca nu, nu e vina Facebook-ului oricum. Inseamna ca nu avem discernamant nici in real. Bietul Facebook e doar o unealta, nu are constiinta proprie si nu actioneaza pentru a ne distruge 🙂

Asa ca incetati isteria cu FB-ul ne manipuleaza. Nu ne manipuleaza nimeni, decat daca suntem suficient de prosti incat sa fim manipulati oricum 🙂  Si atunci, oricum, discutia nu are sens.

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

14 Comments

  • Facebook-ul este un imens talcioc. Aici toata lumea-si etaleaza vechiturile, unele ruginite, altele lustruite … sau lucruri noi fara valoare, kitch-uri, imitatii stangace sau marfa expirata.

    Unii-si vand visele si sperantele neimplinite, frustrarile, alti-si descarca chiar ura.
    Multi, nu cauta nimic, sau de fapt se cauta pe ei insusi. Exact ca la talcioc. Un loc unde te duci sa pierzi timpul. Sa scormonesti in vechiturile altora, sa le evaluezi disperarea, sa le descifrezi trecutul.
    Uneori cumperi pe doi lei o sacosa de nimicuri nefolositiare, considerandu-te privilegiat ca esti de cealalata parte a tarabei. Nu-ti trebuiesc, mai ales ca multe lucruri sunt imbibate de suferinta, insa te simti bine sa fii generos, intelegator, sa empatizezi cu nevoile altora.
    Altii se pricopsesc fie de mila …fie de singuratate cu cate un “animaluț de casa”, gratis – la inceput dragalas si docil … care se dovedeste mai apoi a fi o mare javra, uneori chiar jigodie sau fiara de care scapi uneori cu “costuri devastatoare” .

    Talciocul (Facebook-ul) este un loc al deprimarii, un soi de telenovela globala cu milioane de personaje … unele depresive, deprimate, inselate, tradate …cersetori …pitipoance, femei usuratice / prostituate …hoti, pungasi, escroci … si mai ales o intreaga retea de oportunisti gata de-o combinatie, de-o țeapa, de-un castig facil.

    Facebook-ul este un miraj pentru multi. Toti incearca sa se afirme, sa iasa in fata, sa manipuleze, sa se vanda, incercand cu disperare sa iasa din rand, din monotonie … din apartamantul lui sordid, plin de obiecte moarte, de flori de plastic, carti necitite, aer inchis si multa, multa singuratate.

    Ciudat este ca nu-l obliga nimeni sa traiasca asa, in spatele unui ecran de 15 inch cu fata luminata in alabastru, uitandu-se fix minute in sir, pana decide ce sa mai faca cu tastatura sau cu mausul. Stand in semi-intuneric cu scrumiera intesata de chistoace … tasteaza febril un raspuns la un “comment” dupa care zace iar inert in fata ecranului asteptand o reactie care nu mai vine.

    Facebook-ul e un loc pentru oameni slabi, fara personalitate. Oameni ce incearca sa se regasesca sau care experimenteaza modele si atituni …in cautarea lor de sine.
    Nu le ajuta la nimic. Desi uneori reusesc sa para ce nu-s de fapt, n-au curajul sa infrunte viata reala, raman pitulati .. dupa sticla laptopului …si continua sa se arate doar virtual sau in poze facute cu telefonul (din care constant lipseste o mana …cea cu care isi face singur poza)

    Este si-o diferenta intre talcioc si Facebook. In talcioc n-o sa vezi niciodata oameni instariti, plini de bani. Si nici oameni cu adevarat puternici.

    Pe Facebook insa este un loc “minunat” sa-ti etalezi X6-le, Porschele, perlele, gentile, rochiile …Alti-si etaleaza cunostintele – au in lista de prieteni nume sonore, desi n-ar schimbat in viata lor o vorba …in afara eventual de “invitatie la prietenie”.

    Facebook-ul in final e un mod bolnavicios de viata. Ceva contra naturii. Un soi de masturbare a ego-ului. Ne rupem de realitate, devenim aroganti si pretentiosi … seci … traindu-ne viata intr-un apartament rece ca un cavou luminat cu LED-uri, singura licarire de lumina provenind de la diplay-ul mobilului care cand si cand primeste un SMS, un mesaj instant sau cand te suna mama …sa te intrebe “cum te descurci” …

    VIATA E AFARA …. IESITI SI INVIATI

    1. interesant comentariu, adevarat pe alocuri, fals pe alte parti (din punctul meu de vedere).
      Pentru unii, online-ul e un complement al offline-ului, e chiar parte integranta si armonioasa din viata.
      Sa nu dramatizam. E un pic o viziune arhaica, aceea ca daca suntem online, inseamna ca n-avem viata offline.
      Dar scrii intr-o maniera interesanta 🙂

  • Adevarat, dar cand vrei sa sustii o idee, ori exagerezi …ori ii debalansezi argumentele contra.
    Cum mie nu-mi place sa exagerez 😛 (vezi comenatariile mele de la alte sectiuni 🙂 ) am preferat sa-i minimizez avantajele.

    BTW …care avantaje ?
    Ca doar n-o sa reusesc sa te agat aici asa pe NeVe:)

    Ca sa inchei intr-o nota optimista:
    Ce-i mult, nu-i bun / ce-i bun, e putin (da’ intens) 🙂

  • Ref: arhaic.
    poate doar stilul literar abordat are o conotatie arhaica, continutul, textul mie mi se pare actual … ba chiar vizionar. Daca disertatia mea nu este aplicabila totalmente in prezent, sunt sigur ca descrie perfect viitorul. Si nici pesimism nu poate fi numita abordarea mea. La urma urmei si asta poate fi un mod de viata – perfect – abia ne ramane noua astorlalti mai mult loc sub soare 🙂

    Glumesc 🙂

  • SIGUR nu reusesti sa ma agati pe NeVe, ia-ti gandul. In 13 ani de online, au incercat cateva zeci, ca sa nu exagerez spunand sute 🙂

  • Despre arhaic. Ma refeream la faptul ca a considera ca o prezenta online inseamna ca omul nu are viata offline, este o idee arhaica. In epoca asta, copiii invata intai si intai sa tasteze la computer, si mai tarziu invata sa scrie, asa ca… tehnologia face parte din VIATA. Este doar un alt canal de comunicare 🙂

  • Ok … nu insist sa-mi impun punctul de vedere.
    La mine arhaic inseamana, vechi – foarte vechi – extrem de vechi, termen zic eu greu de alaturat cu « online » sau « ofline » . Dar tu esti ziarista, eu inca invat sa scriu cu un « i » si doi de « a »:) 🙂

    Inca odata,
    La Multi Ani 🙂

    1. da, nene, fix asa. Arhaic inseamna vechi.
      Este o idee INVECHITA sa consideri ca online-ul impiedica viata reala, adica offline-ul. Ti-o si desenez, sau acum e clara?

    1. inca n-am rejectat nimic, ele se valideaza automat dupa ce l-am validat pe primul….
      Ce anume nu vezi acolo?
      Aparent, sunt toate, ca se termina cu « la multi ani ».
      Repet si aici, daca n-ai vazut dincolo: sper ca nu esti omul din Targu Mures, caz in care esti persona non grata de doi ani deja.

Répondre à Mirandolina Annuler la réponse

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *