Franturi de viata

19 juin 2010

Spuneam ieri ca realizez ca statusurile mele se irosesc intr-un mediu atat de efemer. Sigur, ne hranim cu ele, zambim sau ne intristam, le discutam, le contestam. Insa din punctul meu de vedere, zboara. Si ca daca as vrea sa-mi scriu istoria personala, ar fi suficient sa le pun cap la cap ca sa obtin o trama destul de fidela a vietii, sau macar a perioadei mele. Iata ca am inceput sa le adun… Cum am sa reusesc sa regasesc mai multe, am sa le adaug.

Exista tot felul de solidaritati pe lume. De sentimente de fratie. Una din cele mai puternice este solidaritatea de indragostit.

Am auzit un « argument » foarte interesant: luase mita, dar suma era mica…. Adica depinde CAT ai furat, nu conteaza CA ai furat. Asta spune tot despre poporul asta, si nu mai e nimic de adaugat.

Azi: mai sus, mai repede, mai departe, mai senina, mai zambitoare. Sa revin la mine insami. Sa redevin eu.

Cand nu e bine, ti se spune. Cand e bine, deduci. In asa fel incat ajungi sa apreciezi lucruri care sunt de fapt, doar normale.

Legea Malcinschi ad-hoc privitoare la internetul mobil de la Romtelecom: intotdeauna cand masina se afla in miscare, nu vei avea internet mobil decat atunci cand urmeaza fie sensuri giratorii, fie pante, fie obstacole, in asa fel incat oricum iti sare laptopul din brate :)))

De ce fiinta umana e facuta in asa fel (sau cel putin unele din fiintele umane) incat sa vrea numai relatii complicate cu oameni imposibili, sau relatii imposibile cu oameni complicati?

Oamenii au nevoie de proptele psihice, spirituale. De benzi albe. De separatoare. De indicatoare. De ghidari. De ghizi. Se simt nesiguri pe propriile picioare, au nevoie sa li se spuna cand, cum si ce sa faca. Liberul arbitru e o legenda in cazul unora. Si daca nu esti ca ei, te privesc acuzator, te judeca, te condamna. Pentru libertatea pe care nu stiu sa si-o acorde lor insisi, si care nu i-ar costa nimic.

Legea AGMM de duminica dimineata: intotdeauna cand te grabesti si ai de facut ceva care implica tehnica, tehnica te va lasa balta.

Legea AGMM a telefonului mobil: daca ai mai multe telefoane si intr-o zi uiti cateva ore unul din el acasa, fii sigura ca vei gasi cel putin 20 de apeluri ratate. Daca l-ai fi luat in geanta, garantat nu suna deloc in acele ore. Fix cand il uiti, oameni importanti te vor fi cautat pentru lucruri esentiale, fara insa sa incerce sa te caute si pe alte numere.

Poporul roman rezoneaza cu sentimentalismele ieftine. Tupeu, bascalie si sentimentalisme de midineta. Noi bem o stacana de vin sa uitam viata grea, doinim a jale si varsam cateva lacrimi. Nu facem nimic sa iesim din starea asta. Bem, uitam, cantam la fluier, dam apa la soareci.

Sunt cine sunt, sau sunt cine cred ceilalti ca sunt? Ceilalti traiesc si interactioneaza cu cel pe care cred ei ca-l cunosc, nu cu cel care stii tu ca esti. Persoanele din jur ne trateaza potrivit lucrurilor pe care le inteleg si cred ca le stiu despre noi. Nu ne pot trata asa cum credem noi ca suntem, decat daca ce credem noi despre noi este impartasit si de ei, macar intr-o masura preponderenta.

Nu poti urî pe cineva doar pentru ca are curajul de a duce o viata interesanta. Nu poti invidia pe cineva pentru ca are curajul de a-si etala fericirea. Exista si incurcaturi, necazuri, amărăciuni, lacrimi, din pacate, si in viata celor care par fericiti…Si nu e corect sa invidiezi pe cineva pentru viata pe care tu insuti nu stii sa-ti dai voie sa o duci, pentru o viata pe care ti-o interzici.

Sunt (am fost- eu cred ca ramai toata viata, e o stare de spirit, nu o meserie), jurnalist. Insa eu sunt de principiul ca in interactiunile umane nu scot omului informatiile cu forta. Le las sa curga in conversatii aleatorii. Firesc. Interviuri fac doar profesional. In viata privata nu fac interviuri. Ascult mult mai mult decat intreb. Si, acestea fiind spuse, out pentru o noua fila in catalogul experientelor umane.

Daca ti-ai retras ambasadele, au venit colonii. Au impanzit teritoriul, au plantat intai corturi si copaci. Apoi au cladit case, scoli. Acum paveaza orase. Tu nu mai ai loc… stai si te uiti peste granita, cu jind. Acum e teritoriul lor. L-au cucerit. Nu cred ca l-au meritat. Dar si l-au arogat. Au avut avantajul staruintei si rabdarii. Iar tu plangi, de peste bariera

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *