Archive for février 2010

Mi-am facut blog, pretentios spus ca mi-am facut blog, in mai 2009. Participasem la Campionatul de gatit in aer liber, luasem premiu, eram incantata, si vroiam sa pun undeva online povestea si fotografiile, ca sa le vada prietenii mei.  Mi-am spus Mirandolina, asa cum ma numise un prieten drag, deja de ceva ani. Imi place cum suna, si ma reprezinta. Mirandolina e personajul din piesa Hangita, a lui Goldoni. Nu vroiam blog. Nici nu ma gandeam. Toata lumea isi facea, ori eu nu fac niciodata ce face majoritatea :)) In plus, nu credeam ca voi avea constanta de a scrie in el. Nu ca nu-mi place sa scriu. Ador scrisul, e o alta forma de respiratie. Ei bine, cum necum, acum, cu 9 luni dupa, am 300 de postari 🙂 Si un domeniu nou, acesta pe care cititi acum: mirandolina.ro, facut cadou de Blogway, la aniversarea lor de un an. Acum mai ramane sa mut postarile aici. Nu am gasit inca solutia tehnica. In cel mai rau caz, o voi face manual. Caz in care va dura ceva… 🙂 share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

In acest moment… – iubesc un baiat, cu cerul si pamantul, pana la capatul capatului si chiar dincolo de acesta, sunt bucuroasa si trista, euforica si apatica, e agonie si extaz, ma arde, ma pustieste, ma inalta; sentiment ce nu se poate. – ma iubeste un alt baiat, de un an jumatate, si vrea sa-mi faca un copil, tot de un an jumate. Nu e nimic intre noi, nu e poveste. El e doar in jur. E printre prieteni.  Eu nu simt acelasi lucru (ca el). Si nici copil nu vreau (de la el). Cateodata ma simt bine ca ma iubeste. Altadata, ma doare asta. E nedrept sa traiasca asta, si ma gandesc cu tristete la ce traieste. – ma iubeste un alt baiat, e departe, vrea sa vina, a marturisit (si asta m-a lovit in moalele capului), ca ma iubeste de 10 ani. Ca ma vedea pura. Ca eram atat de neatinsa incat nici nu putea sa se gandeasca la mine. Ca el bea, fuma hasis si s-a culcat cu atatea fete al caror nume nici macar nu si-l mai aminteste. Iar eu, dincolo de toate astea, eram dragostea lui. Pura. (da, eram excesiv de cuminte… si-n plus, atunci, eram indragostita de Philippe, atat de indragostita incat nici nu vedeam ca pe lume exista si alti barbati. El era singurul pe care-l vedeam, si « orbirea » asta a durat ani de zile) E complicata viata mea. Complicata a fost mereu, mai complicata pare acum. Vreau sa ma iubeasca cel pe care-l iubesc. Sau sa-l iubesc pe cel care ma iubeste. Nu mai vreau in zig-zag, in diagonala, pe linii discontinue. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Acum un timp, imi explicase cineva ca universul este echilibrat. Si ca atunci cand misti ceva intr-o parte, o alta parte se modifica. Imaginea respectiva, pe care o evocase, erau cele doua puncte, unul alb pe negru, si unul negru pe alb, din ying si yang. Cred ca incep sa constat pe propria-mi piele, ca, oricat de dureros mi s-ar parea, exact asa este. In mine, ceva s-a miscat. Mi-a fost rau, si-mi e rau in continuare, ca si cand nu mi-ar mai fi fost niciodata rau. Si sunt neinceputa in fata durerii. Neatinsa, ca un nou-nascut. Care nici nu stie ce e durerea. Care n-a cunoscut nici lacrima, nici suspin. Si da, mi-a fost rau, si m-a lovit asta, ca prima durere de la facere. In continuare ma doare si mi-e rau. Nu stiu cat va dura, daca va trece, cum si cand va trece. Deocamdata simt doar durere: ma arde, ma seaca, ma pustieste. Insa soarta mi-a aratat ca daca s-a intamplat asta, si alte lucruri se modifica. Intentionat nu folosesc cuvantul « contrapartida », sau « compensatie ». Pentru ca ar fi ridicol si penibil sa afirme cineva ca poate exista vreo compensatie in universul asta mare, care sa ma aline in aceasta durere, sau care sa ma faca sa ma simt mai bine. Cu durerea asta mare, eu singura trebuie sa lupt. Eu singura trebuie sa ma descurc. Sau sa se rezolve, in vreun fel, nici nu indraznesc sa intrevad in ce fel. Nu exista compensatie posibila, si m-as infuria daca cineva din jurul meu ar crede ca poate exista, pentru ceea ce simt. E ca si cand nu mi-ar lua simtamintele si sinceritatea in serios… Iar eu nu glumesc, nici cu sentimentele, nici cu sinceritatea. Dar da, si altceva s-a miscat. Ca pentru a-mi usura pasii spre mai departe, spre rezolvare, spre dezlegare, spre liman, alte rotite se misca. Nu, nu e o contrabalansare. Nu, nu ma doare mai putin. Nu, n-are nici o relevanta, nu schimba nimic in ceea ce gandesc cu mintea despre acea situatie si in ceea ce simt cu ardoare. Dar pentru ca universul meu a fost bulversat, pentru ca sunt ranita, altceva, in alta parte, se misca… Sau macar imi da iluzia ca se misca. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Stiu ca Dumnezeu exista. Am stiut (crezut) intotdeauna, si n-am cerut demonstratii, si n-am avut indoieli, si n-am asteptat semne. N-am fost ca Arghezi, sa incerc sa am dovada palpabila… « Pentru credinţă sau pentru tagadă, Te caut darz şi fără de folos. Eşti visul meu, din toate, cel frumos Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă. […] Singuri, acum în marea ta poveste, Rămân cu tine să mă mai măsor, Fără să vreau să ies biruitor. Vreau să te pipăi şi să urlu: “Este!” » Am stiut ca este… Si desi n-am pretins si nici macar asteptat semne, saptamana asta le-am avut. Dumnezeu exista si ma iubeste, ma are in paza. Nu m-a lasat sa ma ticnesc. M-as fi stricat la minte usor saptamana asta, as fi luat-o razna fara indoiala. Nu m-a lasat, nu mi-a permis. Mi-a trimis in fiecare zi, in fiecare seara pe cineva, care sa-mi fie aproape, sa ma tina alaturi, sa ma asculte, sa-mi mangaie metaforic tamplele, sa ma insoteasca in drumul anevoios printre ore, catre ziua de maine, catre ziua urmatoare, catre senin. Nici daca as fi ticluit lucrurile, ele nu ar fi iesit asa cum au fost. Pur si simplu perfecte, inchegate. Nici daca as fi facut un program amanuntit cu persoane si confirmari (si Dumnezeu stie cat urasc programele facute inainte, si lucrurile prea indelung planuite!), nici daca as fi planificat ora cu ora, zi cu zi, nu as fi reusit asta. In fiecare zi, cineva (una sau mai multe persoane- uneori surprinzatoare, neasteptate aparitii – sau reaparitii in viata mea), mi-au acompaniat orele lungi, orele grele, mi-au fost pavaza. M-au impiedicat (in mod constient sau inconstient) sa ies in decor. Sunt sigura ca unii din cei pe care Dumnezeu mi-i i-a trimis alaturi, nici nu stiu cat de mult au facut pentru mine. Pentru ca nu le-am spus. M-am multumit sa ma bucur ca traiesc. M-am multumit sa ma bucur ca exista acele momente, si sa inteleg rolul si rostul fiecarei clipe. Sa inteleg rostul adanc al prezentei de langa mine. Atatia oameni care m-au insotit de-a lungul anevoiaselor minute, tot atatia ingeri pazitori. Saptamana aceasta am avut mai multi ingeri pazitori decat mi-as fi putut vreodata imagina ca ma vor apara. Ingeri pazitori care au stat pavaza, poate chiar involuntar, nestiind ce rol au in acel moment, si de ce sunt acolo. Important e ca au fost. Ei au fost, eu traiesc. E deja bine asa. E deja mult. Multumesc. Nu sunt inca la liman, nu sunt inca in senin, dar stiu ca nu sunt lasata de izbeliste. Stiu ca nu-s a nimanui.  Ma inclin in fata voastra si da, recunosc, stiu. Cineva acolo sus ma iubeste si ma apara. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It