Dincolo, e zambet si soare

Si eu am avut momente grele, si momente in care ma dureau strazile, ma frigea asfaltul, ma sufocau cladirile.
Dar dincolo de toate astea, exista cer senin, e soare, si e un zambet al unei persoane dragi…. Si multa dragoste.
Exista joc si multe rasete.

Daca simti asta acum, imi pare foarte foarte rau. Stiu ca nu e usor. Doare.
Iar durerile actuale sunt coplesitoare, inlatura durerile trecute, ca si cand ele n-ar fi existat, le sterg pana si din amintiri, ne e greu sa ne inchipuim ca am supravietuit unor lucruri uneori chiar mai complicate.  Daca simti asta, acum, imi pare rau.

Dar eu sunt aici, si sunt garantie a faptului ca exista zambet dincolo de asta. Suras, soare si joc.
Stiu ca acum poate n-ai chef de joaca. Nu-i nimic. Eu te astept, desenez sotronul intre timp.

Surâs

Nu ti-am spus, datorită ție zâmbesc. Ai fost atât de cald, de alături, de amuzant, de atent, încât, dincolo de oboseală, de alergături, de muncă intensă, de preocupări și tensiuni, mi-a revenit zâmbetul. Un surâs larg, nedisimulat, netrișat (de altfel, habar n-am să trișez, și nici nu cred că pot să învăț). Si nici n-am chef sa invat, de altfel, nu-mi bat capul, precis nu pot.

M-ai surprins într-o escaladă plăcută a lucrurilor, o cascadă neașteptată cu bucurii. M-ai luat pe neasteptate, prin surprindere, e minunat, pe o scara a miracolelor. Și am surâs.
Pentru acest surâs, îți mulțumesc adanc. Dar știi deja, căci tu știi tot. Si pentru asta inca, iti multumesc.

A mai trecut si mai

A trecut aproape si luna mai. N-am murit. Am crezut ca voi muri, cat de jos eram si cat ma durea, si cat cazusem de brusc si adanc. Refuzam soarele si cerul albastru, lumina si caldura, eu, o solara.
E drept, am avut si treaba, destul de multa. Nu mi-as fi permis sa nu fiu acolo, sa nu fac ce trebuie, sa deceptionez oameni. A fost uneori complicat, cu pret mare ca sa fiu in regula. Privirea mea trada des starile mele interioare, golul din mine, tristetea mea. Candva, in luna asta, am vomitat de oboseala, de suparare, de nesomn, de tristete, fara sa am de fapt ce, nemancand de zile intregi. Candva, in luna asta, am fost la aniversari ale unor prieteni. Am zambit, si mi-a fost bine, si le multumesc. Candva, in luna asta, am  mers pe strada fara sa ma prabusesc, dupa ce ma clatinasem.
Candva, in luna asta, am iesit la masa cu un barbat, am rezistat in fata privirilor sale admirative, in fata mirarilor sale [“ce e cu tine, esti trista?“], si incercand sa-mi smulg un zambet de undeva din interior, de departe, am spus: “Sunt bine, nu-i nimic.” Candva, in luna asta, am stat o noapte intreaga si m-a gasit dimineata privind zorile intr-o cafenea, unde ascultasem povesti ale unui baiat, gandind ca daca-l vindec de dureri, ma vindec si eu. Candva, luna asta, am si trait. Candva, luna asta, am plans, si am incetat sa plang, si am plans iar.
Ma rog, a mai trecut si mai.