Recapitularea competentelor

Ea face sarmale, croseteaza si da cu mopul.
El ne invata cum sa punem gheata in whisky {o intreaga filosofie}, si face pachetele de primavara la Ambasada Chinei, fiind excesiv de prieten cu poporul chinez, desi anticomunist.
Asta micu’ da cu coasa vara si cu lopata iarna, la deszapezire.
Conducerea tarii e plina de oameni priceputi. Sa va mai aud ca nu va convine….

Later edit, 27 ianuarie: aseara, a spus cu vocea lui, “acum ne ocupam sa salvam vieti”. Boc in superman. Si uite cum se distruge si imaginea super eroilor….

Esarfa

Barbatul se apropie de mine, zambitor. Intalnire absolut intamplatoare, neprevazuta. “Buna ziua“, ma saluta el politicos, ba-mi si saruta mana, cu niste maniere desprinse din alta epoca. Ochii, insa, direct si brusc priponiti in decolteul meu. Il vazusem apropiindu-se,  dar mi se paruse ciudat sa ma reped la esarfa pe care o mentin la gat in viata profesionala vara, cand temperaturile urca, iar decolteurile devin prea periculos de adanci. Esarfa zacea, langa mine, pe scaun. Terasa era umbrita, si imi desfacusem acea esarfa, ca sa respir un pic, savurand o cafea. Mi se paruse straniu sa apuc esarfa in timp ce ma privea, apropiindu-se, si sa ma acopar. Era foarte cald, iar gestul ar fi parut o acuzatie asupra lui, sau macar o banuiala…O neincredere, ca o nevoie de protectie, putand fi asimilata cu o nepolitete. Desi o privisem disperata, oarecum punandu-mi sperantele in ea, in putinele secunde cand el inainta spre mine, n-am indraznit sa ma reped sa ma acopar.

Ochii in continuare in decolteu, sfredelitori, hulpavi, contrastanti cu tonul calm, monoton al cuvintelor schimbate. Conversatie anodina, de oameni reintalniti dupa un timp, care s-au cunoscut in viata profesionala si oricum nu prea mult sau prea bine. Privirile sale, insa, staruitor in decolteu, aproape sfredelitoare intre cei doi sani. Pentru ca e un om chiar prea familiarizat cu bunele maniere, brusc, realizeaza situatia, si se redreseaza. “Esti bronzata, sau mi se pare mie?“, incearca sa o dreaga, oarecum, justificandu-si indirect, dar destul de neconvingator si stangaci, privirea. “Sunt bronzata, da, am fost la Balchik in week-end, iar eu ma bronzez rapid“, ma prefac eu ca il cred, politicoasa si eu. Jocul convenientelor sociale.
Incearca sa-si desprinda privirile, dar nu reuseste prea mult, brusc decolteul pare aproape magnetic. Atunci se hotaraste sa se indeparteze, nu inainte de a ma asigura de disponibilitatea sa si de faptul ca pot veni oricand sa-l intreb orice.  Ma saluta, intoarce spatele si pleaca. Esarfa, neputincioasa, nefolositoare, zace pe scaun, langa mine.