Monitorizarea e mama intelepciunii

Scriu rar spre deloc politic (dintr-o alegere constienta). Dar hai sa scriu acum, cumva inceputul asta de campanie trebuie marcat.
A dat un om (Sturzu) un comunicat in care-l preamarea pe Victor Ponta, care “depaseste in popularitate pe Facebook, lideri mari ai Europei” (sau asa ceva).
Un fost coleg de presa, intrat pe pagina lui Ponta se mira (intr-o masura, justificat), de oamenii din lista lui pe care-i vazuse dand like paginii premierului: “Intru pe profilul de FB al lui Victor Ponta şi ce-mi văd ochii? Că pe Ponta îl plac mai multe persoane despre care ştiu sigur că nu i-ar da LIKE, jurnalişti, un director de la Gaz de France şi chiar un membru onorabil al PNL, care postează mereu că votează cu Iohannis. Poate nu înţeleg eu cum funcţionează FB, priviţi poza în stânga, jos.”

vvp

Simplu, si nimic de mirare. In ce-i priveste pe cei din PNL, i-au dat like pe bune pe vremea USL și nu l-au luat înapoi dupa, poate si pentru ca e firesc, ca om activ politic, sa fii la curent cu ce face un competitor important. 
La jurnaliști, de asemenea, este normal. Nu dai like la o pagina doar pentru ca iti place, ci pentru ca vrei sa primești update-urile de la acea pagina în news feed, din rațiuni de curiozitate profesionala. Omul e totuși prim ministru, ca jurnalist e firesc sa îl “urmărești”

Like-ul nu are numai rolul sau “primar” de “imi place, te plac, te vreau, sunt al tau, sunt pentru tine”.
Practic, in unele cazuri, like-ul are rolul federator de a strange intr-un singur flux paginile si oamenii pentru care ai un interes (si in timp real). Altfel, intrand manual pe fiecare oricum risti sa pierzi ceva important.
Cand tu te uiti la Macovei, de pilda, posteaza Ponta ceva la care ar fi bine sa reactionezi in timp util (asta e un scenariu foarte plauzibil, mai ales in campanie).  Este premier, si unul din candidatii importanti la presedintie. Nu ai cum sa-l “ignori”, nu de placere/neplacere e vorba.

Este normal sa-ti monitorizezi concurenta. Extins la comercial, daca as fi, de pilda, la comunicare la Carrefour, firesc ca as fi dat like la Auchan, Cora, Kaufland, etc.  Sau daca as fi la comunicare la Michelin, evident as fi urmarit ce fac Goodyear, Pirelli, etc.
Informatia e putere, n-ai cum sa lupti pe o piata comuna daca nu stii ce face concurentul. Este vital sa ai idee despre actiunile sale, ca sa ai reactie, daca este nevoie.

In ce priveste partea cumparatului de like-uri, cum bine observa cineva, isi fura singuri caciula cei care recurg la asta. Pentru ca algoritmul Facebook-ului face ca pagina ta sa fie afisata si in functie de rata de interactiune. Zecile de mii de like-uri cumparate sunt conturi care nu interactioneaza cu postarile paginii tale, ca atare pierzi din relevanta si ca si consecinta, si din vizibilitate (cea gratuita, neplatita).

{ poza este de aici }

Discurs cu efecte secundare

Eu nu sunt nici isterica, nici exaltata, nici taliban. Sunt destul de potolita, gandesc inainte sa deschid gura, ascult mai mult decat vorbesc, chiar stiu sa inteleg ce spune interlocutorul. L-am votat pe Geoana in 2009, nu din convingere pentru personaj, ci din convingere ca basescu este nociv. Ieri a fost acel discurs al lui Victor Ponta in Parlament, inainte de votul pentru noul guvern, al lui Ungureanu.

Ca sa lamurim niste lucruri de la inceput, ce scriu aici e ce am simtit din prima, la cald. Sunt impresiile mele, analizele din capul meu. Nu am ascultat ce a spus cineva/oricine dupa discurs. Nici Mihai Voicu, (am inteles ca el s-a pronuntat primul), nici restul.
Am ascultat in direct ce a spus Ponta si cum a spus Ponta, iar reactia mea a fost, instantanee, tot in direct (inainte de a asculta orice  reactie, a oricui): am spus ca acest discurs are un continut mult prea conciliant, cu un ton mult prea bleg. Mult prea moale.
Poti sa fii ferm si fara sa fii injurios. Poti fi sarcastic si sa executi in doi timpi trei miscari pe cineva si fara sa fii nepoliticos. Chiar si eu stiu sa tai suflul cuiva si sa-l inghet, fiind extrem de politicoasa, si neridicand tonul. Nimeni nu zicea ca Ponta trebuia sa se isterizeze si sa urle “jos Basescu”. Discursul insa, era mult prea “dulce”. Intr-o tara ideala, poate ca ar fi fost potrivit. Aici, insa, e tara lui basescu, ghinion. De altfel, reactia de peste cateva ore a lui Crin Antonescu a fost ca si cum i-as fi suflat-o eu: “In parlamentul Angliei o fi fost bun, dar aici nu.” Da. In ideal, era buna, dar noi traim in Romania, nu in ideal. Si nu stiu unde-i Ideal asta, ca mi-as lua imediat cetatenie in Ideal. Iar situatia in Romania este asa cum stim ca este.
Nu analizez aici continutul discursului, ci ceea ce el a declansat.

Si inca ceva, foarte important: discursurile nu se masoara in valoare semantica, nici in figuri de stil folosite, in piruete stilistice, in metafore, hiperbole, litote. Discursurile se masoara in efect. Efectul a fost dezastruos, vedeti bine ce a declansat, asta inseamna ca discursul a fost nepotrivit, cel putin nepotrivit, unde cuvantul nepotrivit este folosit cu indulgenta.
Nu e vina celor care au speculat. Au avut ce specula, prosti ar fi fost sa nu o faca, asta e jocul. Normal ca au sarit pe ocazie, era prea frumoasa, le-o ridicase la fileu.
Nu e vina celor care s-au “inflamat”, sau poate este, dar oricum, ei asa sunt. Este insa vina celui care a dat ocazia acestei inflamari.
Iar Ponta nu mi-e antipatic. Nici din cale-afara de simpatic.
Sustin USL-ul. Asta ca sa nu fie dubii, despre cine-as fi si ce doresc, sau ce votez.
Nu e un incident dramatic, se poate repara, dar era preferabil sa nu fie cazul de reparatii. Nu spun nici ca Ponta a tradat, nici ca se rupe USL-ul, astea sunt din seria speculatii sau inflamari. Emit doar opinia mea de cetatean si de comunicator. Judec doar efectele discursului. Si in masura in care efectele au fost atat de proaste, a fost un discurs prost.  A fost un discurs nepotrivit, pentru ca a produs un efect aiurea. La discursuri se masoara efectele, nu tremoloul vocii sau fonemele. Cine scrie sau rosteste un discurs il concepe ca sa aiba un anumit impact. Daca nu te gandesti la reactiile pe care le trezeste, sau le estimezi incorect, cam asta se intampla…

Nu vad in asta o fisura a USL sau alte idiotenii. Vad doar o gafa, si in ochii mei, ea este clara. Cum am spus, nu mi se pare dezastruos, se poate repara. Ar fi fost insa de dorit sa nu existe, e o greutate de care USL s-ar fi lipsit cu placere in perioada asta.

Nenorocirea e ca in lume, majoritatea oamenilor sunt prosti. Nenorocirea e ca discursurile nu-s rostite pentru o minoritate foarte slaba de oameni destepti. Nenorocirea este ce a starnit acest discurs, si da, in masura in care a starnit ce a starnit, a fost o gafa, mentin. Tonul in plus era mult prea moale. Ma rog. Nu m-am luat de el, n-am scris nimic ieri despre asta, nici pe FB, nici pe blog, etc. Departe de mine sa gandesc ca se rupe USL-ul sau sa cer sa iasa Ponta din USL, sau PNL din USL, ceea ce e o reactie idioata, mai ales in momentul actual, o reactie care face jocurile PDL.
Discursul, insa, si nu numai acesta, orice discurs, se masoara in ceea ce produce.
Nu poate sa se produca un cataclism si sa spui ca a fost frumoasa furtuna ce l-a provocat. Nu poti sa omori pe cineva, iar rudele sa-ti spuna: “e mort, dar cu ce maiestrie l-ai casapit“! Desigur, aici am folosit o metafora, exagerand caricatural. Pentru efectele provocate, pe care prefer sa le numesc efecte secundare, ca la medicamente, adica efecte nedorite, aditionale efectelor principale ale medicatiei, de aceea spun ca discursul n-a fost inspirat deloc. Inca o data, poate nu a fost prost in ideal. Dar nu traim intr-o lume ideala, de oameni destepti si fini, care prind nuantele si chibiteaza la un cuvant frumos rostit. Traim intr-o lume de oameni “din topor”. In masura in care discursul a produs lucrurile pe care stim ca le-a produs, el a fost tare-tare prost.

Morala: daca Ponta tacea, filosof ramanea. Discursul lui, cu acel continut si pronuntat in felul acela, a dat prilejul la toate reactiile ulterioare:
1) la specularea discursului de catre pedelisti
2) la isterizarea unora.

Acum sa zambim, recapituland: USL e singura posibilitate de a scapa de PDL.