Fratia dincolo de natie

Este 12 noaptea. Inteleg (cumva) ca e ziua noastra/a voastra/a lor. Român esti până mori, daca asa te-ai nascut. In rest, declar sincer, direct, cu mana pe inima, ca n-am vreo solidaritate anume cu poporul asta. Imi gasesc oricand rezonante mentale si cu {anumiti} francezi, guatemalezi, irlandezi, spanioli, etc. Nemaipunand la socoteala ca acele calitati pe care eu le caut la un om, te fac, cert, bun roman, dar si bun belgian, bun nepalez, bun nigerian, bun suedez, bun congolez. Pentru ca te fac si te definesc ca fiind OM. Valorile pe care le cultiv si le astept de la altii, sunt valori UNIVERSALE.

De cateva ore, vad cum se arunca in stanga si-n dreapta cu “La multi ani”-uri, care mai convinse, care mai ipocrite, care mai din simtul datoriei, care mai din alean si dor, care mai din “trebuie sa fiu si eu de undeva, in randul lumii.”
Intamplator sau nu, am trait intr-o tara in care patriotismul nu e o vorba goala, ci are acoperire in comportamente, uneori cu tente sovine. Dar cert, este patriotism. Se sarbatorea ziua nationala. Dar oamenii nu-si spuneau la multi ani intre ei. La multi ani spui de ziua ta…. Festivismul asta desart, fonfaitul cand declamam ce mult ne iubim noi tarisoara, ma ingretoseaza un pic. E teatral si fals. Patriotismul se dovedeste, nu se declama.

Declaratiile astea si pumnii batuti in piept, vin tot de la noi, aceeasi care n-avem cel mai mic respect pentru vecinul nostru, pentru legi, pentru reguli, pentru competente, noi, aceeasi care dam spaga, nu stam la coada si ne bagam in fata, ne cumparam diplome, ravnim sa ajungem in posturi nemeritate pe criterii absolut fara legatura cu vreun merit, noi, aceeasi care aruncam hartii pe jos, care nu avem simt civic, care fraudam, care mintim, care nu avem onoare. Cat de bun roman esti cand faci toate astea? Daca acoperi niste mizerii cu un drapel tricolor ele devin petale de trandafir? ei bine, NU.

Ma uit la pieptul meu la cocarda tricolora agatata acolo…. e de acum cateva ore.  “Mi-au pus-o colegii, vreau-nu vreau”, cum plastic m-am exprimat acum ceva timp. Nu era sa fiu singura indaratnica, singura care se impotriveste. Am zis sa fiu de gașcă, sa nu par aia uracioasa din toata incaperea care fuge de cocarda ca dracu’ de tamaie 😀:D

La multi ani, cui simte vibratia. Eu n-o simt, dar doresc sa fiu darnica.
Si daca tot va urez acest la multi ani, va urez si sa fiti intelepti pe masura lui si sa reflectati la ce inseamna CU ADEVARAT sa fii bun român.

Martie

Vorbind cu un pictor: “E ca la portrete. Nu trebuie sa-i faci pe oameni cum sunt, ci cum cred ei ca sunt.”

Moldovenii de peste Prut sunt simpatici pana si in sms-uri. Sms-ul suna asa: “Felicitari cu prima zi de primavara” 

Deci m-am speriat cumplit. SMS pe Digi mobil, incep sa-l citesc, si din primele cateva cuvinte semana a secta, si ma intrebam cine le-a dat numarul de telefon: “Daca si tu crezi in ADEVAR, daca si tu crezi ca stirile ar trebui sa prezinte doar FAPTELE, din 1 martie urmareste Digi24, noul post tv al RCS&RDS”. Wow! Sincer, ma poticnisem in ADEVAR. Adevar cu majuscule.

de ce sa pui reclama la Toblerone intr-o camera de hotel in care nu exista Toblerone in mini-bar? 🙂 mai bine ma culc. Nu inainte de a savura o Milka 🙂

Sunt foarte fericita. Am frezii galbene, frezii albe, lalele galbene, crini albi, crini galbeni, garoafa rosie, irisi violet, irisi turcoaz, strelitia si un trandafir alb. Am primit o gramada de flori. Patru buchete si flori separate 🙂

Pun mana pe telefon sa te sun. Nu apuc sa apas tasta de apel direct, ca suna, si esti tu. Asta numesc eu firele invizibile….

Primesc in continuare apeluri de pe numar neafisat. Anunt si pe aceasta cale ca nu o sa raspund nici in 200 de ani.

Asta cu “vorbeam imemeşte”, mi se pare inca si mai si decat “afacereza”.

Iubesc limba franceza pentru jocurile de cuvinte. Ca acesta, de pilda: “Un jour, Dieu ordonna que le chaud colle, alors le Chocolat !”

Aleluia. Am auzit in sfarsit un barbat care sa spuna “pun discutiile despre sex pe acelasi plan cu sexul insusi”

Vreau puine, dar nu azi, ci muine.

Domnule, ce batem atata campii cu plangerea. Da, politia nu le poate face nimic. Acum ceva timp, ma hartuia cineva. Hartuire ca la carte, din aia, cu subiect si predicat. Ma suna de 100 de ori pe zi de pe orice numar, ma astepta sa ies din casa… Am vrut sa depun plangere. Un cadru al MAI mi-a zis asa: “Atata timp cat nu s-a intamplat nimic fizic concret, nu avem ce sa-i facem.” Solutia propusa, ca sa-l speriem: sa platesc vreo doi oameni, ca sa-l bata, punandu-i in vedere sa ma lase in pace. Solutie propusa de omul din MAI, iar cei doi, fiind oameni cu care ei lucreaza…. Nici nu era scump. 500 RON. Nu numai ca nu am facut asta (detest orice forma de violenta si nu as putea niciodata sa fac asta), dar am plecat oripilata de la discutie. Cam despre asta este vorba.

“Ambele au decedat datorita”. Sigur ca da.

Invatati sa nu mai radeti de ceea ce nu cunoasteti. Intotdeauna trebuie sa iei in calcul ca, dincolo de ceea ce stii, exista lumea larga….

Nu sunt si nu pot fi feminista…. Acum ce sa fac? 🙂

Sunt unele lucruri pentru care ai varsat atatea lacrimi incat pur si simplu nu mai ai. Te invadeaza ca o durere surda, dar atat de cunoscuta. Ai invatat-o si te-a invatat.

Cea mai frumoasa urare (de 8 martie) a fost un “la multi ani”, simplu. Am multumit, a urmat un raspuns care continea “bruneto”. Am ras, si: “Mie imi place si cum iti sta bruneta asa ca nu te supara. Esti frumoasa in toate culorile, de altfel”. Cred ca de obicei cele mai frumoase urari sunt cele absolut directe si simple, fara poezele. Cel putin fara poezelele mult prea utilizate, banalizate de atata “folosire”

Am primit culmea comunicatului de presa: “Tigara electronica Nr 1 ureaza La multi ani tuturor femeilor! “. Superb. E mai tare decat aia cu iepurii 🙂

Te pune totusi pe ganduri ca el sa vina dupa tine, acolo unde esti tu…. chiar daca il descurajezi, la telefon. Politicos,desigur, dar neangajant…. si totusi, el vine. Vine, sta cuminte, la alta masa, asteapta sa te uiti la el…. Se comporta ireprosabil, intr-un fel. La naiba.

Ce bine ca nu am ascultat horoscopul saptamanii asteia. Acum aud ca trebuia sa-mi mearga prost. Neascultandu-l, mi-a mers chiar bine 🙂

Viata mea e facuta din doua componente puternice: din mine, si stiu ca am o personalitate puternica (atat de puternica incat tin cu ghearele si dintii de orice parere proprie, oricat m-ar costa asta), dar mai ales, dincolo de mine, din intalniri cu oameni. Pe care i-am iubit, i-am urat. Cei de la care am invatat cate ceva, care m-au structurat. F e una din ei. Azi m-am gandit mult la ea si am plans recitind-o. E un om care a contat in viata mea. Enorm. Si m-a cunoscut cand eram barbat pe net 🙂 Vremuri….

Cand toate cuvintele vor fi fost deja spuse, toate lacrimile vor fi fost varsate, toate senzatiile vor fi fost incercate…. ce vom fi? Pamant, probabil.

Azi am zis asa, si am realizat, chiar asa gandesc: “Indiferent de ce va fi, oricum vor merge lucrurile, eu cred ca ele merg in sus. Ca merg mai incet, ca merg mai complicat, ca merg mai putin sus, dar ele merg in sus. Daca eu nu as crede asta, ori m-as spanzura, ori as merge in locul in care as putea sa cred ca ele merg in sus. Nu pot sa pricep cum tu zici atat de senin ca lucrurile vor merge mai rau. Nu cred asta. Si nu pot sa cred asta.”

Daca m-as muta maine dimineata undeva, la Marsilia ar fi asta.

mersul pe jos face piciorul frumos

“Cand te-am cunoscut, acum 10 ani, pareai foarte fitoasa. Apoi, cunoscandu-te, am vazut ca nu esti deloc… Acum, imi spui asta, si pari iar fitoasa. De fapt incerc sa-mi dau seama cum esti” 😀 Eu sunt regina contrastelor:)

nu pot sta cu un barbat pe care-l calc in picioare. Am nevoie instinctual de un barbat puternic. Imi displace un barbat calcat in picioare. Fizic, psihic, sau oricum. Am nevoie de putere, simt si respect puterea. Iar sa calci in picioare pe cineva, care se lasa calcat fie si din iubire, e necavaleresc. Si femeile trebuie sa aiba onoare.

Nu mai putem, totusi, fi atat de indulgenti. Am fost cam indulgenti, serios. De aia am ajuns atat de jos. Stiti cum e aia? Nimeni nu se ingrasa deodata 20 de kg. Cand iei primele 2 kg, nu sunt grave. Sunt repartizate in mod egal, arati chiar ok asa. Ei bine, vestea proasta este ca la 20 se ajunge in transe de cate 2 care nu par grave. Asa cu toate lucrurile care se deterioreaza. Lasam de la noi putin cate putin, lucruri care nu par grave, dar care, insumate, devin catastrofale.

Educative televiziunile astea. Asta seara invatam cu Realitatea TV ce inseamna “swingers”

Nu pot sa ma laud ca te cunosc cu adevarat,dar pot sa fiu mandru ca te-am intalnit. Adica nu pot, ci sunt. Inca de atunci am putut sa imi dau seama ce fel de om esti. De aceea,nu spun ca te cunosc,ci spun ca stiu cum esti. Diferenta e uriasa. Iar caracteristica “special” e mult mai profunda in cazul tau decat la mine.Si probabil e si normal sa fie asa” Cuvinte frumoase pentru care multumesc. Iar cu omul acesta m-am vazut asa firesc, atat de putin calculat, premeditat….

O femeie inteligenta poate sa sperie. Dar o femeie cu adevarat inteligenta reuseste sa gestioneze situatia 🙂

deci, de ce am muri, daca putem, inca, iubi? {Intrebarea cea mai directa, de fapt}

Primavara nu e un anotimp, e o stare de spirit 🙂

Ador sa scriu, e respiratia mea. E lucrul pe care-l fac cel mai bine in viata. Numai ca sunt branza buna in burduf de caine, ma iau cu diverse in loc sa…. scriu 🙂 mai o mirare, mai o indragostire, mai o depresie, mai niste tinte profesionale (importante absolut in momentul in care se petrec, dar atat de putin importante la scara timpului….), mai o cafea cu cineva, mai o visare… Si uite-asa, scrisul sufera.

ma panicheaza sa nu te vad, sa nu te stiu, sa nu te simt, sa nu te miros, sa nu te pipai. Ma panicheaza, iar eu chiar ma panichez rar… 🙂

O tentativa timida de a ma reapuca de fumat, din nervozitate si pentru ca sunt foarte ocupata, si lejer stresata (unde lejer e un eufemism). Datile trecute, m-am lasat de fumat de pe o zi pe alta, din cochetarie, pentru ca urasc femeile care miros urat, respectiv a fum rece. Ei, de data asta nu ma apuc de fumat (echivaleaza cu o noua lasare de), pentru ca e super penibil ca intr-o masa de 12 persoane, sa fie doar doi fumatori. Eu ma simt vinovata fata de cei 10 ne 😉 Stiu, am o idee cam inalta despre simtul datoriei, onestitatii si principiilor. Asta-s eu.

Mi se pare ca oamenii isi cauta prea multe motive (scuze) in traumele proprii pentru a-i judeca pe ceilalti…

nu stiam ca am capacitatea sa-mi fie mila de cine mi-a facut rau. Si totusi, asta am simtit. Asta mi-s.

19 martie. Prima masa pe terasa de anul asta. Ochelari de soare, pantofiori de copil, rochita verde cu maneca scurta. Crostini al fromagio si pollo fra diavola

Stau inca cu geamul larg deschis, e cald si aer, si aud pescarusii. savurez acest 19 martie 😉 mi-am cumparat vin, da’ nici n-am deschis sticla. Sunt obosita si visatoare 😉 si mi-e… aproape somn 😉

“una din ele l-a zgariat cu o furculita, motiv pentru care a luat toporul si le-a lovit, fiind nervos”. Aproape ca am senzatia ca se banalizeaza crimele….

Doi oameni inteligenti, cu idei opuse, gasesc mult mai multe lucruri sa-si spuna decat doi prosti care apartin aceluiasi partid. San Antonio (pentru conformitate: “Deux hommes intelligents, d’idees opposees, trouvent beaucoup plus de choses a se dire que deux cons appartenant a un meme parti”)

Tacerile in doi sunt inca si mai intime decat dialogurile in doi

L-ati vazut cumva pe Zdreanta, cel cu ochiii de faianta? 🙂

Om bun, ramas fara grai din cauza unei emotii puternice, cumpar cuvinte. Sa nu fie nici prea lungi, nici prea scurte. Sa nu fie, insa, obisnuite. Sa fie din afara fondului comun de cuvinte al limbii.
Sa poata fi folosite si dimineata si seara, la rasarit ca si la apus, dar si in toiul noptii. Sa fie destule cat sa le pot amesteca si recombina in asa fel incat sa iasa prin ele tot suvoiul de senzatii puternice, fara a fi diminuate starile sufletesti. Sa pot sa le folosesc pe acestea ca pe cele care au fugit, pentru a exprima exact lucrurile, asa cum le traiesc.

Surad. Calatoresc inspre Tara Surasului Rasare. Iau apa si merinde si nu ma abat de la drum. Pasaport imi e sufletul meu curat, mijloc de transport imi este dorinta. Carburant imi este pasiunea nestavilita, dragostea. Tara Surasului Rasare, am sa o simt fara busola. Cu al optulea simt. Da, al optulea, ati citit bine. Eu am multe simturi… si nu, nu-i al saselea. Al meu e al optulea…

Doamne, am trait sa o vad si pe asta. La machiaj la B1, doua fete. 22-24 de ani, probabil. Una o intreaba pe cealalta: “in Kenya sunt negri, nu?” Eu incerc sa stau serioasa in laptop. A doua, mi se adreseaza: “nu va suparati, avem si noi o intrebare tampita: in Kenya sunt negri?” Am redat intamplarea cuvant cu cuvant….

am vorbit si am povestit mult de Philippe ieri. Cred ca de fapt, asta e. La un moment dat,ai nevoie sa stii mai multe despre cel de langa tine, cu care petreci mult timp, chiar si lucrand. Ce a trait, cum a iubit, ce a traversat, cum a lasat in urma unele lucruri… poate fi destul de relevant pentru a contura persoana

Dragostea e o boala, de care daca nu suferi, nu esti sanatos. Si acum mi-e pofta si de ciocolata….

sa ma iertati, dar “administratia pulica” mi se pare un lapsus calami atat de graitor….

nu sunt din cale afara de patrioata, am un ochi destul de critic asupra romanilor, insa….. m-am nascut in Romania, sunt romanca orice ar scrie in decursul vietii pe pasaportul meu, si tot romanca voi muri, asta nu e ceva ce se sterge cu guma

Reactionez cateodata emotional puternic la cuvinte banale. Imbraca aura ta, de aceea…

Viata mea e ritmata de plecari si veniri. De zambete si incruntari. De inaltimi si abisuri. Ieri a fost o zi ciudata.

Da’ poate nu era trofeu, piciorul ala uman din bagajul de la Otopeni. Poate era trufanda, poate doreau sa-l faca in sos tartar

Eram pe la Sapanta, azi. Sau undeva unde m-a prins iarna, intre Huta-Certeze si Sapanta, pe munte, pe lapovita. Ascultam Europa FM, ca-n rest prindeam numai posturi ucrainene. Am auzit ca Piedone candideaza la S4 din partea USL. Eram prea departe ca sa ma enervez….

Scrisoare catre romani: patriotismul, o vorba mare

cuvant inainte: Pentru ca-mi place si ma pricep sa scriu scrisori, astazi am sa scriu o scrisoare mai speciala. E o scrisoare adresata concetatenilor mei, pornita de la o provocare, lansata de Achi.

Dragii mei compatrioti,

Mi-e greu sa ma adresez voua ca si cand ati fi o masa omogena, pentru ca nu sunteti. Insa incerc sa “vorbesc” partii aceleia din voi care cuprinde trasaturile comune de oameni nascuti in acest spatiu geografic, cu aceasta cultura, cu acest bagaj de traditii. Va intreb: sunteti patrioti? Sigur, va veti repezi, care mai de care, sa spuneti: DA. Dar daca intru in detaliu si va cer sa-mi spuneti ce inseamna pentru voi patriotismul si cum se manifesta, nu sunt sigura ca mai sunteti la fel de prompti cu raspunsurile. Nu afirm ca eu detin singura explicatie, si nici macar ca detin o explicatie. Da, am, desigur, un punct de vedere, pentru ca altfel ma abtineam sa deschid subiectul. Cand n-am nimic de spus, prefer sa tac.

Insa la cata risipa de vorbe goale am vazut in ultimele 24 de ore, as vrea sa incercam  impreuna sa definim ce credem fiecare dintre noi ca este patriotismul, si daca ne consideram patrioti, sa ne gandim ce facem ca sa avem curaj sa afirmam asta.

Acum mai bine de un an, spuneam ca patriotismul inseamna, intre altele, a isi iubi tara constientizandu-i defectele. Daca afirmi ca totul e perfect, asta inseamna ca nu e nimic de schimbat, si retezi aripile progresului. Daca te simti dator sa aperi orice chestie (oricat de “defecta”) doar pentru ca este romaneasca, deja e usa deschisa spre: “merge si asa”.

Patriotismul, dupa parerea mea, nu inseamna a arbora steagul ca avatar timp de 24 sau 48 de ore pe internet. Nu inseamna a-ti aminti de tara asta si a te gandi la ea doar pe 1 decembrie. Nu inseamna a posta Ciprian Porumbescu sau alte melodii timp de 24 de ore.
Chiar afirm ca a flutura drapelul, daca in spatele bratului care-l flutura, purtarea e gaunoasa, ar trebui sa fie interzis si pedepsit, pentru ca e o impietate.

Ce inseamna a-ti iubi tara? Ce inseamna sa fii patriot? Pentru fiecare dintre voi, dincolo de cuvant, ce exista?

Pentru mine patriotismul nu e ceva ce se manifesta o zi sau doua pe an. Ca sa fie consistent, demn de bagat in seama, real, ca sa nu fie doar o masca de carnaval, goala de continut, pentru mine patriotismul este o stare de fapt. Zi, noapte, la orice ora si-n orice imprejurare. Patriotismul, pentru mine, are mult mai mult de-a face cu o purtare etica, cu o constiinta civica, cu respectul fata de celalalt, oricare ar fi acest celalalt: colegul de munca, necunoscutul de pe strada, omul din metrou.  Am locuit multi ani in alta tara, care sta bine la nivel de “dragoste de tara” din partea fiilor ei, iar cand m-am intors in Romania, ce m-a socat cel mai tare este lipsa de respect. Nu simti ca ai conta, ca individ. Esti nimic. Si problema nu e numai ca nu contezi pentru politicieni, pentru autoritati, pentru sistem. Problema e ca nu contezi pentru aproapele tau. Ca nu simti acest respect, pe care in alte locuri, il simti in fiecare minut.

Problema e ca oameni “patrioti” nu-si respecta compatriotii, ca oameni “patrioti”  incearca sa fraudeze, ca oameni “patrioti” considera ca a perpetua sistemul gresit de spaga, sau de promovare prin relatii este o solutie buna pentru ei, pentru a reusi in viata. Oameni “patrioti” cumpara diplome. Oameni “patrioti” promoveaza in diverse functii, pe care nu le merita, pe criterii absolut neprofesionale. Asta inseamna a submina tara, dupa parerea mea. A-i nega sistemul de valori. A n-o lasa sa fie sanatoasa. A nu-i permite sa fie demna. Inseamna ca iti urasti tara, ca o calci in picioare si o dispretuiesti, nu ca o iubesti. Ca incerci sa o furi… sa o minti. Si da, eu indraznesc sa spun ca a fi patriot nu se justifica prin lacrimi de crocodil sau un drapel fatarnic afisat la avatar o zi pe an. A fi patriot inseamna ca 24 de ore din 24, in somn sau treaz, beat sau treaz, disperat sau fericit, ai constiinta civica. Ca respecti etica. Ca ii respecti pe ceilalti, si implicit, asta inseamna ca te respecti pe tine, si ca-ti iubesti tara.

M-am saturat de ode [“cuvinte goale ce din coada au sa sune”], de tricolorul terfelit de atatea afisari, de catre oameni al caror comportament de zi de zi nu arata nicidecum o atitudine patriotica. Ca si postul, tinut doar de dragul postului, fluturarea drapelului, doar pentru a se bate cu pumnii in piept o data pe an, mi se pare hilara si chiar condamnabila. Nu afirm ca eu sunt cea care detine adevarul absolut, si nu m-as incumeta sa dau DEFINITIA unica a patriotismului. Nu pot sa va spun CE ESTE. Dar pot sa va spun CE NU ESTE. Patriotismul nu inseamna a defila cu tricolorul in frunte o zi pe an. Patriotismul e cu totul altceva… Patriotismul se traieste zi de zi, ora de ora, secunda de secunda. Si nu inseamna a se bate cu pumnul in piept, sau a face gesturi cu vizibilitate, o zi pe an. In opinia mea, cum am spus, patriotismul inseamna simt civic, etica, respect, si multe altele…
Patriotismul inseamna a avea constiinta faptului ca esti roman. Si, in afara de constiinta, inseamna a avea RESPONSABILITATEA acestei stari, de roman. A afisa un tricolor timp de 24 de ore nu are nimic de-a face cu patriotismul, ci cu ipocrizia. Fluturarea in van a drapelului ar trebui sa fie pedepsita.

Patriotismul inseama sa-ti dai seama ca esti unul dintre cei care face viitorul acestei tari, si sa te comporti ca atare. Zi de zi, ceas de ceas. Nu pe doar pe 1 decembrie.
Pentru voi, ce inseamna?

Va iubesc si va respect, in diversitatea voastra,
compatrioata voastra, M

p.s. Oare a-ti iubi tara inseamna sa te duci fara preget sa te inrolezi in armata ca sa combati cotropitorul? Poate da, poate ba. E ciudat sa emiti verdicte, atunci cand, ca mine, esti absolut contra razboiului. Eu cred ca nu exista niciun motiv destul de bun ca niste oameni sa omoare alti oameni. Dar asta deja e lejer alt subiect.