Parfum cu poveste

soprettyFiecare parfum are povestea lui, in viata unei fete.
Asa cum pe Nina l-am intalnit in 2006, si a fost dragoste la prima vedere, la Paris, in escala spre Maroc, unde aveam sa incep aventura raidului prin desert, So Pretty de la Cartier e unul din parfumurile care are cea mai frumoasa poveste in viata mea. Philippe si cu mine, anii 90, iubire fuzionala, intensa. Teoretic, nu alegi un parfum fara omul in cauza, dar eu eram deja in Romania in vacanta de Craciun, iar el trebuia sa vina cateva zile mai tarziu, sa petrecem Craciunul impreuna. A intrebat la parfumerie ce parfum sa-mi cumpere, doamna de acolo i-a cerut niste date: varsta mea, culoarea ochilor, culoarea parului. 20, blonda, ochi albastri. I-a recomandat So Pretty, Cartier. Nu cred ca tuturor blondelor cu ochi albastri le sta/le place, dar eu l-am adorat, si continui sa-l folosesc. Azi am avut o emotie puternica, caci am ales sa-l pun si a navalit o cohorta de senzatii. Niciodata cand port parfumul asta nu uit….

Facebook-ul si ochii albastri

Hai ca sa o lamurim odata pentru totdeauna si pe asta 🙂 Cum are Facebook-ul niste probleme tehnice si niste galme, cum apare paranoia colectiva. Nu ca ar fi niste dificultati tehnice momentane…. Circula niste zvonuri si exista un stres foarte raspandit intre oameni cum ca ne urmaresc baietii cu nu stiu ce fel de ochi pe Facebook. Sa ne intelegem, dragii mei, chiar daca ar fi asa, ei nu au acces la bazele de date ale Facebook-ului. Isi pot face conturi normale, ca tine, ca mine, ca el, ca ea, si sa ne intre in liste. Bun, si ne intra in lista, si ce vad acol? Fix pix. Caci tot ceea ce postam este ceva deliberat, si alegem cu discernamant. Nu e nimic secret, cel putin eu asa consider. Pentru mine ce e secret, intim sau privat nu isi are locul pe Facebook. Ce este pe FB, are atributul de “PUBLIC”, pur si simplu. Fara discutie si fara drept de apel. Scriind un status pe Facebook, e ca si cum ai pune banner intr-o intersectie circulata…  Cine n-are constiinta acestui lucru, e problema lui proprie.

Bun, sa zicem ca-si fac ochii albastri conturi si ne intra in liste. Si se uita la noi. Si? Deci ce afla? Nimic. De pilda, eu nu-s destul de importanta cat sa-si piarda timpul urmarindu-ma. Si daca m-ar urmari, ce ar vedea? Fix nimic. Ar vedea ca ma duc la lectii de tango, ca mananc ciocolata, ca iubesc un barbat, ca ascult Mylene Farmer… si ce-ar mai vedea? NIMIC :)))) Deci absolut nimic relevant. So what?
Aaaa, da, ar mai putea afla ceva vital: ca-mi fotografiez pantofii si ca am 38 de perechi de cizme. Ete fleosc 🙂 Si ca-mi place culoarea rosie si parfumul Nina de la Nina Ricci, mai mult decat celelalte 12 parfumuri pe care le am.
Iar apropo de ce ar putea afla de pe Facebook, urmarind pe altii, oamenii politici sau persoane importante intr-un fel sau altul, presupun ca acestia sunt maturi cand isi pun informatii intr-un loc public cum e FB-ul. Pentru ca Facebook-ul e ca si cand ai scrie cu creta pe trotuar pe Magheru, adica vede multa lume. Cine nu e constient de asta, repet, e problema lui :)) Sa nu se smiorcaie dupa aia ca de unde se stie.

Cat despre spioni, (hahaha) sincer nu cred ca isi fac cont de Facebook ca sa-si faca grup si sa comunice intre ei :))) Sau ca sa dea like la pagini de fabricanti de arme si sa incinga discutii despre cel mai potrivit mod de a transporta chestii interzise. Nici teroristii nu cred ca se pornesc in contradictii pe wall-uri despre locul unde ar fi cel mai potrivit sa faca urmatorul atentat si care e cel mai eficient explozibil.

Iar daca chiar vorbim despre baietii respectivi, ma indoiesc ca-i plateste cineva ca sa ma priveasca pe mine si pantofii mei :)) Sau ca sa priveasca ochii mei albastri, ca da, si eu am ochi albastri. Deci nu cred ca-i plateste nimeni sa saliveze cand vorbesc eu despre ciocolata si alte lucruri atat de vital importante. Mai ales pe timp de criza, da’ va zic eu sigur ca si inainte.

[Ah, am uitat cazul celor vehementi politic. Cand esti vehement politic pe internet, esti, teoretic, in majoritatea cazurilor, vehement politic si in viata reala. Asa ca tot nu vad ce ar afla suplimentar de pe Facebook.]

Later edit, 1 februarie 2011: In raport cu momentul cand am scris textul asta, am o adnotare: singurele probleme ar putea fi informatiile “private” vehiculate in mesajele “private”. Dar si acelea, nu cred ca-s importante pentru “aceia”, ci mai degraba pentru unii oarecare care se amuza sa sparga conturi si sa santajeze, unde ar fi “loc” de santaj. Insa asta era valabil si pana acum, cu conturile de email… Probabil ca exista email-uri intre oameni, in care se vehiculeaza informatii personale sensibile. Nu de genul “rasturnare de regim”, ci de genul mai degraba privat, probabil. Nu cred ca spionii isi vorbesc pe FB prin mesaje private, si nici macar pe email-uri. Altfel ar fi spioni din filmele cu prosti 😀