nori

Iubirea e singurul lucru adevarat, e singurul lucru care ramane, e singurul lucru care conteaza. Oricat de greu ar fi, oricat de multe dificultati ar contine ziua, iubirea te scoate din gandurile tale si te duce in poveste. Te poate insenina, te poate ridica. E bine si cald in jur. Si parca nici ceața nu e ceață, parcă nici iarna sau griul din jur nu mai sunt asa apasatoare, parca nici stresul si lucrurile complicate pe care trebuie sa le gestionezi, nu mai sunt asa grave… Sa privesti in ochii omului iubit, sa-l tii de mana, sa il asculti, sa ii spui o poveste, sa razi impreuna cu el, risipeste tot raul inconjurator, alunga oboseala, ridica norii. Iubirea e un curcubeu in si peste suflet, e un joc de lumina si culori, este caldura si bucurie, este intensitate si tremur. Iubirea este raspunsul la orice intrebare, trecuta, prezenta si viitoare, si singura certitudine care conteaza cu adevarat. Iubirea e viata cu prioritate. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Niste randuri scrise de cineva inspirat de postarea mea: senzatii melodice. <<ziceai « mi-e un pic rau cand vad melodia asta » si ti-am scris ceva. Starea de gratie este aproape un lesin, asa cum fericirea poate da in lacrimi si doar un fir subtire o tine de nori sa nu cada pe pamant din clipa ei vesnica. Pe varful muntelui frumusetea da ameteala, dar in ea se oglindeste prapastia. Daca intorci oglinda in care vezi norocul si inceputul zilei tale, in spatele ei vei descoperi ca e un strat de smoala peste unul de argint. Iubirea se naste din ea insasi, nu din altceva. Si asta e sansa noastra. Nu regretul. Zborul isi sprijina aripile pe un gol mare pentru ca e altceva. Si astfel populeaza cu aripi tot aerul. Un cantec se si vede … Demult, ochiul si auzea ce vedea, iar urechea si vedea ce auzea, asa cum poetul vedea stelele batand in lac. Lumina are degete si sunet de clopot. Sunetele sunt infasurate in lumina si lumina suna ca o trompeta. Este nebunie doar pentru cine nu a simtit, in stare de gratie fiind, acea existenta care aici este doar intuita prin sinestezia simturilor. Acesta este scurtul lesin al unei stari de gratie.>>(V.G.) Multumesc adanc, V.G.  Da, am spus, recunosc, « mi-e un pic rau cand VAD melodia asta ». Pentru ca da, ce-mi face rau este sa o vad.… De ascultat nu, n-o ascult. O vad. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It