Cutii

BenQ CorporationIntr-o permanenta lipsa de spatiu, mi-am dat seama ca trebuie sa mai cumpar alte cutii ca sa impachetez alte lucruri si sa le scot din casa. M-am dus la Mr Bricolage pe ultima suta de metri, am bagat cheia in contact la 17.38, iar magazinul se inchidea la 18.00. Asa cum imi sta bine, in urgenta. Cand nu am chef sa fac ceva, imi creez aceasta urgenta, ca sa rezolv totusi.

Si mi-am luat cutii. Viata mea e o lunga lupta cu niste cutii….
Mai ales ultimul an, geografic petrecut in trei orase. In fiecare oras am stat cel putin 2 luni.  Si-a trebuit sa ma simt “acasa”. In fiecare oras mi-am cumparat lampa, cani, farfurii, plante. Ca sa ma simt la mine. Lucruri alese de mine. Personalizarea spatiului. Am trait intre facut si desfacut de valize anul trecut. N-a fost simplu. Pana si unei calatoare ca mine, i se luase, si acum atat de tare ma bucur ca nu mai plec nicaieri… Deocamdata.

Insa iar trebuie sa fac cutii. Sa impachetez ca sa reglementez.
Si in fiecare din cutii este putin din mine, desi, la drept vorbind, nu sunt nicaieri. Sunt doar eu in mine insami, inauntru, si sufletul meu este acolo unde iubeste. In rest, cu cutii, fara cutii, cu astea, cu altele… tot aia e. Pana la urma, plante se gasesc peste tot. Le pot creste din seminte, de mici, am rabdare. Lampi si restul, sunt peste tot…

 

 

2012, aproximativ

Pentru mine a fost un an agitat. Un an in deplasare. Trei luni deodata, si sapte saptamani spre sfarsit, asta socotind doar plecarile “mari”. Suficient cat sa ma simt in vizita la Bucuresti, si sa nu ma prea “asez”.
Casa mea  a fost mai mult decat niciodata in suflet. Acasa, la casa “concreta” din Bucuresti, mi-au murit plantele 🙁 Dar mi-am cumparat plante peste tot unde am stat. Si farfurii 🙂 si mai ales lampi…. 🙂 Fiecare oras cu lampa lui. Din pacate, fara Aladin si fara duh… si fara covoras zburator, desi m-ar fi ajutat la toate drumurile… Si cate mii de kilometri… nu-i mai numar 🙂

Am iubit, am gandit mult (cat am putut gandi in afara sferei profesionale care m-a absorbit foarte mult anul acesta).
Mie, anul mi-a adus doua victorii, de care m-am bucurat enorm.
Si a mai venit cu o ridicare de val de ceata de pe ochi, asa, ca o iluminare.
Am ras mult, am si plans (suficient). Am scris mai putin, si asta e o neimplinire. Pentru ca respir mai putin cand nu scriu…

In 2013 stiu ca o sa fie bine 😉
Va urez (si-mi urez) sanatate, senin si iubire. Restul se construiesc…
Je vous souhaite une année rouge 😉 Rouge passion. “Red emocion” 🙂


rouge