Extensia inutila online a ipocriziei noastre

Desi sunt o aparatoare infocata a internetului, ei bine, unele lucruri nu isi au locul pe internet.
Am spus de multe ori in ultimele zile. Nu vreau sa salvez NIMIC pe Facebook. Sunt un suflet impietrit si nu salvez nici spitale, nici balene, nici paduri, ONLINE. Nici orice v-ati putea inchipui. Nu-l dau jos nici pe Blejnar, nici pe Basescu, nici pe Obama. Nu cred in cauzele online. Nu conteaza cauza, oricare ar fi ea. Si poate tocmai comportamentul oamenilor m-a facut sa am reactia asta de respingere.

M-am cam saturat de activistii online care isi “cumpara o constiinta” asa cum isi cumparau pe vremuri pacatosii indulgente de la biserica catolica. M-am saturat de activistii online de fotoliu, care nu s-ar deplasa nici pana la coltul strazii pentru crezul lor, dar care cred ca isi fac datoria dand un click, neglijent, intre doua mesaje private si trei statusuri, si care isi impanzesc lista de prieteni cu acea cauza.
Daca vrei sa ajuti, da, poti afla pe FB, (e excelent ca mijloc de transmisie a informatiei, ca penetrare), dar ajutorul e in real. Daca vrei sa manifesti, da, poti sa te “strangi” pe FB cu cei asemenea tie, dar manifestatia e in real. Daca vrei sa fii om, asta se face in real. Nu dand click-uri absolut alandala la zeci si sute de cauze de care nu-ti pasa.
Ce ti se pare ca faci? Te simti mai bine? Te culci seara cu sentimentul datoriei implinite? Te simti mai om?
Mai bine iesi pe strada si da o paine unui om sarman, sunt destui. Painea aceea valoreaza inmiit fata de un click pentru orice cauza sforaitoare. Sigur, nu te vede lumea, asa cum te vede cand aderi la cauze…. Dar daca singura ta grija este “sa te vada lumea” ca esti responsabil, ca esti civic, ca esti uman, afla ca NU ESTI. Nici responsabil, nici civic, nici uman.

Da, cred in puterea internetului de a federa, de a informa, cred in rostul grupurilor (strangi oameni ca tine si discuti cu ei), dar actiunea, orice fel de actiune, se face in real. Si atunci cauzele sunt INUTILE.
Ca sa afle cineva ceva (de pilda intr-un caz ce are nevoie de ajutor), un simplu status, scris clar, e suficient. Ca sa vina sa ajute, nu e necesar sa dea like la cauza.

Cauze, aceasta extensie inutila, online, a ipocriziei noastre. Cumpara-ti o constiinta cu un click! Sau cu doua. Sau cu zece. Sau cu o suta, in functie de cat consideri ca ai pacatuit. Apoi, intoarce-te la rele. La minciuna, la furt, la injurii, la facut rau aproapelui. Esti un om bun, uite cate cauze ai la profil. Esti un cetatean responsabil, tu dai jos presedinti cu un click…. esti preocupat de ecologie, plantezi arbori cu un click, vorba aia, ce ti s-ar putea reprosa?
“Insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune”…

Postul si fatarnicia

Ma incerca acest subiect de ceva timp, dar valtoarea ultimelor saptamani nu mi-a permis sa ma concentrez si sa imi strang gandurile. Si iata ca s-a nimerit (intamplator? sau poate nu), sa ajung sa scriu aceasta postare in Saptamana mare.
Cu tot respectul datorat, si aruncand o privire cuviincioasa catre lume si absolut respectuoasa catre subiectul abordat, am sa spun asta: nu pot sa incuvintez, oricat de toleranta as fi, oricat de crestina si de buna as fi, la postul de dragul postului.
Nu pot intelege cu niciun chip oamenii care tin post ca sa se achite de o datorie, nu din convingere.(oricum am o problema cu oamenii care nu fac lucrurile din convingere si din tot sufletul). Si nu pot intelege nici atat oamenii care tin post crezand ca acele zile (eventual saptamani) de post ii rascumpara. Ca ei in rest pot fi rai, pot minti, pot insela, pot injura, pot barfi, pot dori raul aproapelui, insa daca vor tine cuminti acele zile de post, vor fi din nou albi, imaculati, ca noi, spalati cu Dero 99 de pete. Si dupa post, ghici ce? O iau de la capat, cu acelasi comportament… asteptand urmatorul post.
Ei bine, cu asta nu pot fi de acord. In cazul in care ai decis sa fii asa, umila mea parere de om este ca postul tau e degeaba. Postul nu salveaza nimic, in unele cazuri. Indraznesc sa afirm cu toata puterea ca postul nu reface totul. Am depasit vremea cand se cumparau indulgente… si ipocrizia bisericii din acea epoca. Nu ne putem cumpara o constiinta curata prin post, daca a noastra constiinta este incarcata cu de toate.
Eu vad altfel credinta… Poate mai putin dogmatic, dar imi place sa cred ca o vad adevarat, uman. Eu cred ca e mai important sa incerci sa fii mai bun in fiecare zi, pe cat de mult poti, decat sa te abtii de la carne si alte chestii 40 de zile (sau o alta durata), si apoi sa fii oribil, mincinos, rau, inselator. Eu cred ca e mai util sa fii constient in fiecare zi de ceea ce faci. Sa incerci pe cat posibil sa faci bine in jurul tau. Sa eviti sa faci rau. Sa te opui lucrurilor rele. Sa iei apararea celui slab. Sa dai fara sa astepti sa primesti. Nu cele 40 de zile (chiar si de cateva ori pe an), fac din tine un OM, daca nu esti om.
Daca nu esti om, prin post nu aranjezi nimic. Postul nu este o negociere cu entitatea suprema. Postul nu poate fi un targ cu Dumnezeu. Dumnezeu nu te poate ierta si nu-ti poate sterge cu buretele relele facute, gandite, schitate si toate datoriile cu care iti e incarcata constiinta si trecutul, pentru ca tu sa te apuci mai cu spor sa umpli rabojul sau tabla care-ti e alocata, asteptand postul urmator, cand iarasi vei fi iertat, caci esti un bun crestin si postesti dupa canoane, nu-i asa?
Pledez din tot sufletul pentru constiinta si pentru responsabilitate si asumarea faptelor si gesturilor pe termen lung. Minut cu minut.

p.s. Extind acum enuntul despre post la celelalte actiuni facute “de ochii lumii”, pentru a iti fauri o imagine, pentru a-ti cumpara o constiinta pura, alba, ca noua. Ora Pamantului. N-am nimic impotriva celor care sting lumina. Frumos. Sa o stinga. Dar sa demonstreze zi de zi, ora de ora, ca sunt constienti de faptul ca traim pe Terra, ca resursele sunt limitate, si ca Pamantul trebuie respectat mereu. Nu salvam Pamantul cu o ora pe an. Ba chiar acea ora e ridicola, in masura in care in rest, facem risipa si traim inconstient.
De fapt, probabil deja ati inteles-o, sunt impotriva oricarei ipocrizii si fatarnicii. Impotriva oricarei lejeritati de gandire. Impotriva oricaror salvari prefabricate. Impotriva oricaror lucruri cu care crezi ca te rascumperi, desi tu nu esti om. Sa fii om e ceva consistent. Angajant. Zi de zi. Ora de ora. Chiar si cand obosesti. Chiar si cand te sperii. Chiar si la capat. Chiar si cand iti vine sa o lasi balta… sau mai ales atunci! Atunci sa te vad… ca sa te cunosc!

LATER EDIT: Completare a lui VB:
postul se ţine cu un scop, acela ca la finalul lui să-ţi mărturiseşti păcatele şi funcţie de acestea vei primi sau nu sfânta Împărtăşanie! Cine nu face asta ci numai se abţinere de la mâncăruri de dulce, nu se numeşte post se numeşte cură de slăbire(aici depinde cât mănânci), sau “înfrânarea” voită de la oarece alimente pe o perioadă de timp, nimic altceva!
La postul de alimente se mai adaugă înfrânarea trupească, faptele bune (care nu se fac numai în post) dezpătimirea de proastele obiceiuri şi încă multe altele.
Ani de zile m-am luptat cu persoanele care încercau să-mi spună că nu pot să se înfometeze că-şi dau peste cap sănătatea. Păi tocmai asta este problema multora, că reduc postul la partea alimentară!!!
Cine nu conştientizează ce înseamnă Postul, cum, când şi de ce se ţine, să se documenteze prima dată şi după aceea să-l ţină, dacă nu să nici nu-ncerce că mai rău îşi fac!”