Eu nu sunt nici isterica, nici exaltata, nici taliban. Sunt destul de potolita, gandesc inainte sa deschid gura, ascult mai mult decat vorbesc, chiar stiu sa inteleg ce spune interlocutorul. L-am votat pe Geoana in 2009, nu din convingere pentru personaj, ci din convingere ca basescu este nociv. Ieri a fost acel discurs al lui Victor Ponta in Parlament, inainte de votul pentru noul guvern, al lui Ungureanu.
Ca sa lamurim niste lucruri de la inceput, ce scriu aici e ce am simtit din prima, la cald. Sunt impresiile mele, analizele din capul meu. Nu am ascultat ce a spus cineva/oricine dupa discurs. Nici Mihai Voicu, (am inteles ca el s-a pronuntat primul), nici restul.
Am ascultat in direct ce a spus Ponta si cum a spus Ponta, iar reactia mea a fost, instantanee, tot in direct (inainte de a asculta orice reactie, a oricui): am spus ca acest discurs are un continut mult prea conciliant, cu un ton mult prea bleg. Mult prea moale.
Poti sa fii ferm si fara sa fii injurios. Poti fi sarcastic si sa executi in doi timpi trei miscari pe cineva si fara sa fii nepoliticos. Chiar si eu stiu sa tai suflul cuiva si sa-l inghet, fiind extrem de politicoasa, si neridicand tonul. Nimeni nu zicea ca Ponta trebuia sa se isterizeze si sa urle “jos Basescu”. Discursul insa, era mult prea “dulce”. Intr-o tara ideala, poate ca ar fi fost potrivit. Aici, insa, e tara lui basescu, ghinion. De altfel, reactia de peste cateva ore a lui Crin Antonescu a fost ca si cum i-as fi suflat-o eu: “In parlamentul Angliei o fi fost bun, dar aici nu.” Da. In ideal, era buna, dar noi traim in Romania, nu in ideal. Si nu stiu unde-i Ideal asta, ca mi-as lua imediat cetatenie in Ideal. Iar situatia in Romania este asa cum stim ca este.
Nu analizez aici continutul discursului, ci ceea ce el a declansat.
Si inca ceva, foarte important: discursurile nu se masoara in valoare semantica, nici in figuri de stil folosite, in piruete stilistice, in metafore, hiperbole, litote. Discursurile se masoara in efect. Efectul a fost dezastruos, vedeti bine ce a declansat, asta inseamna ca discursul a fost nepotrivit, cel putin nepotrivit, unde cuvantul nepotrivit este folosit cu indulgenta.
Nu e vina celor care au speculat. Au avut ce specula, prosti ar fi fost sa nu o faca, asta e jocul. Normal ca au sarit pe ocazie, era prea frumoasa, le-o ridicase la fileu.
Nu e vina celor care s-au “inflamat”, sau poate este, dar oricum, ei asa sunt. Este insa vina celui care a dat ocazia acestei inflamari.
Iar Ponta nu mi-e antipatic. Nici din cale-afara de simpatic.
Sustin USL-ul. Asta ca sa nu fie dubii, despre cine-as fi si ce doresc, sau ce votez.
Nu e un incident dramatic, se poate repara, dar era preferabil sa nu fie cazul de reparatii. Nu spun nici ca Ponta a tradat, nici ca se rupe USL-ul, astea sunt din seria speculatii sau inflamari. Emit doar opinia mea de cetatean si de comunicator. Judec doar efectele discursului. Si in masura in care efectele au fost atat de proaste, a fost un discurs prost. A fost un discurs nepotrivit, pentru ca a produs un efect aiurea. La discursuri se masoara efectele, nu tremoloul vocii sau fonemele. Cine scrie sau rosteste un discurs il concepe ca sa aiba un anumit impact. Daca nu te gandesti la reactiile pe care le trezeste, sau le estimezi incorect, cam asta se intampla…
Nu vad in asta o fisura a USL sau alte idiotenii. Vad doar o gafa, si in ochii mei, ea este clara. Cum am spus, nu mi se pare dezastruos, se poate repara. Ar fi fost insa de dorit sa nu existe, e o greutate de care USL s-ar fi lipsit cu placere in perioada asta.
Nenorocirea e ca in lume, majoritatea oamenilor sunt prosti. Nenorocirea e ca discursurile nu-s rostite pentru o minoritate foarte slaba de oameni destepti. Nenorocirea este ce a starnit acest discurs, si da, in masura in care a starnit ce a starnit, a fost o gafa, mentin. Tonul in plus era mult prea moale. Ma rog. Nu m-am luat de el, n-am scris nimic ieri despre asta, nici pe FB, nici pe blog, etc. Departe de mine sa gandesc ca se rupe USL-ul sau sa cer sa iasa Ponta din USL, sau PNL din USL, ceea ce e o reactie idioata, mai ales in momentul actual, o reactie care face jocurile PDL.
Discursul, insa, si nu numai acesta, orice discurs, se masoara in ceea ce produce.
Nu poate sa se produca un cataclism si sa spui ca a fost frumoasa furtuna ce l-a provocat. Nu poti sa omori pe cineva, iar rudele sa-ti spuna: “e mort, dar cu ce maiestrie l-ai casapit“! Desigur, aici am folosit o metafora, exagerand caricatural. Pentru efectele provocate, pe care prefer sa le numesc efecte secundare, ca la medicamente, adica efecte nedorite, aditionale efectelor principale ale medicatiei, de aceea spun ca discursul n-a fost inspirat deloc. Inca o data, poate nu a fost prost in ideal. Dar nu traim intr-o lume ideala, de oameni destepti si fini, care prind nuantele si chibiteaza la un cuvant frumos rostit. Traim intr-o lume de oameni “din topor”. In masura in care discursul a produs lucrurile pe care stim ca le-a produs, el a fost tare-tare prost.
Morala: daca Ponta tacea, filosof ramanea. Discursul lui, cu acel continut si pronuntat in felul acela, a dat prilejul la toate reactiile ulterioare:
1) la specularea discursului de catre pedelisti
2) la isterizarea unora.
Acum sa zambim, recapituland: USL e singura posibilitate de a scapa de PDL.
Nu pot sa nu am incredere instinctiva in oameni. Din punctul meu de vedere, daca-mi refuz increderea apriorica in oameni, refuz orice proiect uman, orice comunicare, orice cladire, orice constructie, orice pod. Ar insemna ca neg orice posibilitate de “relationare”.
