Mi-a placut matematica dintotdeauna. De cand ma stiu. Neavand amintiri din copilarie, nu mai stiu cu inceputurile de aritmetica si multimi. Stiu doar ca mi-a placut matematica intotdeauna. De prin clasa a V-a imi amintesc, insa, foarte bine. La propriu, adoram matematica. Sa rezolv ecuatii, probleme. Am mers la olimpiade, si nu din vreo obligatie sau ambitie… A, ba poate da, din ambitie, dar o ambitie buna, nu negativa. Mi-a placut enorm matematica. Din placere ma scufundam in probleme, puneam creionul pe hartie si rezolvam. Sigur, poate ca aveam si o inclinatie pentru. Parintii mei sunt amandoi ingineri electronisti. Firesc, potrivit inclinatiilor mele si placerii, la liceu am dat la clasa de mate-fizica. Evident am intrat, fara probleme. Si fizica mi-a placut. Mult, foarte mult. Am luat, de altfel, 10 la treapta a doua la fizica. Si 10 la matematica la bacalaureat. Si chimia mi-a placut, dar doar cea anorganica. La chimia organica s-a rupt firul de placere… Iar eu nu puteam invata de nevoie 🙂 Nu stiu sa tocesc, pur si simplu nu pot. Inca acum, adult, am o dificultate de a retine lucruri care nu-mi plac. Sau le retin si le rejectez rapid. Le uit imediat ce nu-mi mai trebuiesc. Memorie temporara, doar cat timp imi folosesc acele lucruri.
Asa cum dadusem la liceu de mate-fizica, tot asa, in firul logic, am dat admitere la facultate la matematica. Unde am intrat 🙂 Insa, dupa primul semestru, am plecat in Franta, unde “mi-am facut de cap”, si am dat examen la scoala de jurnalism, in 1992, un drum pe care n-as fi luat-o in Romania (prea proaspata “democratia”, prea fragile “modelele”, prea lejera “scoala de jurnalism”). Cateodata ma mai intreb (destul de des), cum ar fi fost viata mea daca as fi ramas la facultatea de matematica si as fi absolvit-o.
Sigur, gandindu-va la evolutia mea ulterioara, la faptul ca am facut facultatea de jurnalism in Franta si am devenit jurnalist, dragostea mea pentru matematica poate parea surprinzatoare. Si nu e, totusi. Matematica mi-a structurat viata, gandirea, limbajul, comportamentul. Matematica imi influenteaza (in bine, zic eu), modul in care scriu.
Spre deosebire de purii literari, eu, chiar daca fac fraze lungi, alambicate, compuse din multe propozitii, complicate, ele nu-s niciodata fara sens. Fiind o iubitoare de matematica, am logica. Aceasta logica ma face sa cladesc in mod temeinic frazele. Cuvintele n-au locuri intamplatoare in inlantuire, propozitiile au sens una langa alta, una dupa alta.
Pot sa deschid fara probleme paranteze. Si chiar paranteze in paranteze. Ele vor avea intotdeauna sens, si nu odata mi s-a spus ca scriitura mea e usor de citit. Ei bine, eu stiu “secretul” acestei impresii. E usor de citit, pentru ca, intre altele, curge foarte logic, si n-are “gauri de rationalitate”. In plus, textul, desi fara “schita” sau schelet, e o constructie logica, pentru ca spiritul meu nu-mi permite sa il structurez decat asa…..
Apoi am fost jurnalist in presa economica, si am scris pe domeniul IT si telecom. Sigur ca iubirea pentru matematica avea rostul ei, aici. Un domeniu tehnic, care ma atragea foarte mult, imi placea, si nu l-as fi inlocuit cu nimic. Oricum, de cand ma stiu sunt destul de tehnica, atrasa de lucrurile noi, mai ales de internet…
In plus, in viata, matematica ma mai ajuta la ceva. Logica imi foloseste zilnic. Precizia imi este mai mult decat utila. Matematica imi confera rigoare. Tot matematica ma ajuta sa fac deductii. Sa am anumite elemente, pe care sa le analizez si din care reies concluzii. Descopar lucruri, ma prind de ele, fac legaturi, conexiuni, le inteleg repede. Prin reducere la absurd sau nu, rezolv problemele vietii.
De asemenea, am o slabiciune pentru restul oamenilor carora le-a placut matematica. Am tendinta sa rezonez mai usor cu ei, poate datorita punctelor comune de logica si dezvoltarilor mentale cladite coerent.
Singurul “dezavantaj” al iubirii pentru matematica este ca imi doresc sa inteleg orice… Iar uneori e dureros. Nu se poate intelege tot, si pentru mine e greu de acceptat acest lucru. Carteziana cum sunt. Si nu-s mai putin romantica fiind iubitoare de matematica.
Of, unde-i foaia, ecuatia, problema? Mi-e dor sa le rezolv… In lumea matematicii, totul are un raspuns clar. Un rezultat. O solutie (aflata pe o cale sau mai multe). O victorie. Invingi. Matematica are metode. Dar ofera raspunsuri. Pe matematica te poti baza. E imuabila. Nu lasa loc de interpretari, adica nu de flou. Sigur, interpretari are, intr-un fel. Dar in matematica ajungi pe teren solid, nu in nisipuri miscatoare. Inca iubesc cu pasiune matematica!
