Gandirea pozitiva

viitorMinunatul secret al vietii este ca este important sa-ti doresti ca sa se intample. Este suficient sa vrei ca sa se realizeze. Ei, ca sa vezi… Era atat de simplu si nu ne gandeam 🙂 Nu cred o iota…
Ma batea demult gandul sa scriu despre gandirea pozitiva, si derivele sale. Pe scurt: in ciuda tuturor filmelor si cartilor de mare adancime spirituala (americanesti, in principal), nu cred nici in ruptul capului (cu exemple clare), ca tot ce trebuie ca sa reusesti, este sa vrei. Altfel am fi toti sanatosi, fericiti, voiosi, indragostiti, reusiti, bogati. Lumea are un curs al ei, suficient de sinuos ca sa nu fie atat de simplist modificat. Sigur ca este important sa fii optimist, si sa gandesti bine. Evident ca e bine sa nu iti faci singur rau, cu ganduri negre. Desigur, e bine sa fii pozitiv. Dar a fi pozitiv nu trebuie sa excluda cantarirea tuturor pericolelor potentiale atunci cand te angajezi pe un drum. A le cantari nu inseamna nici a schimba, nici a abandona drumul. Inseamna doar luciditate, si sa fii pregatit pentru orice eventualitate (de cele previzibile vorbesc). Nu trebuie sa cazi in extrema: daca gandesc pozitiv, mi se va intampla oricum. Nu, nu se va intampla oricum. Si nu stand cu bratele incrucisate si dorindu-ne.

In schimb, invers este putin mai mult valabil. Gandirea negativa automata, vazutul in negru a oricarei situatii, credinta ca totul merge in jos oricum (“zambeste, maine va fi mai rau”), temerile permanente, te impiedica sa traiesti si sa actionezi coerent, iti modifica nedorit drumul. Nu-mi place sa aud persoane din jurul meu (mai ales cele apropiate, care conteaza), ca isi exprima diverse frici, care, caricatural vorbind pot semana cu pilda cu drobul de sare. Nu-mi place, caci seamana a cobit, a atragerea raului. Nu poti in permanenta sa gandesti ca totul va esua, ca ceva se va darama, ca ti se va intampla ceva rau.

In schimb, si pentru bine si pentru rau, trebuie sa faci ceva. Este bine sa gandesti pozitiv, dar nu este suficient. Suntem artizanii propriilor vieti. Alegerile pe care le facem, pasii pe care decidem sa-i urmam, directiile pe care ne ducem, sunt ale noastre. Sigur ca suntem parte dintr-un mediu si ca alegerile sunt arareori complet libere (uneori nici noi insine nu ne permitem sa fim liberi), dar in fiecare caz, exista totusi alternative. Mai largi sau mai stramte, asa cum ni le permite societatea si in primul rand mintea noastra proprie. Daca alegem cai batatorite pentru ca asa se face, pentru ca ne e teama de nou, e o alegere constienta si trebuie sa asumam ca rezultatele sunt proportionale cu aceasta alegere.

Ziua fericirii

 

eu, de ziua fericirii, mi-am cumparat doua "Be happy" si doua perechi de cirese. Ce usor iti poti face singur fericirea, cateodata ;)

eu, de ziua fericirii, mi-am cumparat doua “Be happy” si doua perechi de cirese. Ce usor iti poti face singur fericirea, cateodata 😉

Cica a hotarat ONU ca ziua internationala a fericirii sa fie 20 martie, adica azi.
Minunat. Cum o fi asta? oare trebuie sa fim fericiti la comanda? Ziua fericirii e decisa institutional, aleator?
Cine nu e gata, il iau cu lopata! Fiti fericiti ca va ia naiba!
Pe locuri, fiti gata, start, fiti fericiti! E 20 martie. Oferta limitata, azi si numai azi, un dram de fericire la pret modic, acum ori niciodata, cladeste-ti alta soarta. Da, pardon, asta e din alt film.

Ia fericirea, neamule!“, striga precupeti in piata. Tiganci, la colt de strada, stau si ademenesc trecatorii cu oferte minunate, de nerefuzat, sub amenintarea unei nefericiri eterne: “Boierule, sa-ti traiasca frantuzoaica, vino sa-ti ghicesc in palma, îți zîc numa’ dă fericire azi, să-mi saie ochii dă te mint!
Blesteme peste blesteme, de habar n-ai in ce colt sa te feresti de fericirea asta ce sta sa-ti sara-n carca de dupa orice rascruce. “Iti dau eu o fericire de n-o poti duce!“, parca auzi, si parca te infiori…

“Să să dea cu limită, să ajungă la toată lumea! Hei, domnu’ cu pardesiu gri din față, n-aveți voie sa luați doua kilograme… sunteți rudă cu vânzătoarea, ha?”

Aia are, aia n-are, asta-i aia marcatoare. Nu spune ca nu esti fericit, te faci de ras, nu esti in randul lumii, esti oaia neagra. Oamenii constiinciosi si disciplinati, sunt fericiti azi din spirit civic. Este o datorie fata de guvernele lor. Da, da, ati auzit bine. Contractul moral de cetatean… Ce dracu’, frate, e dupa capul vostru?

Cica “ONU speră ca iniţiativa să încurajeze guvernele să ia în considerare starea de bine a cetăţenilor, şi să nu îşi mai concentreze eforturile doar pe creşterea economică.” Dati-o naibii de criza, de nemultumiri sociale, de cerinte civice. Paine si circ, poate ca le va crea o stare de bine. Sa ne dea Guvernul… ha? Va dati seama cum ar arata o manifestatie in care oamenii ar protesta in fata sediilor guvernelor ca sa primeasca “doza de fericire”? Doza da. Un fel de drog, da. Antrax, aflatoxina, dioxina, etc… 🙂 ce ne-o mai fi punand in mancare.

Avem o zi a indragostitilor (ca si cand ziua n-ar fi in fiecare zi in care te uiti in ochii fiintei iubite), o zi a fericirii acum… Pe cat inteleg zilele de lucruri (ziua ciocolatei, ziua apei, ziua cafelei, ziua berii, ziua…), pe cat inteleg zilele in care celebram oameni (ziua mamei, ziua tatalui, ziua copilului), pe atat mi-e greu sa inteleg zilele unor sentimente, ale unor senzatii.

Ziua asta impusa, pompos numita ziua internationala a fericirii (lor nu le e teama de cuvinte mari, caci, ei, la ONU, sunt oricum, obisnuiti cu pacea mondiala si alte deranjuri severe… casti albastre, razboaie pentru pace, zgomot pentru liniste, petrol contra hrana, etc), pare mai mult un “luati de-aici, azi este,  ce e-n mana nu-i minciuna, credeti-ne pe cuvant, ie-te fericirea, uita-te la ea, nu stii tu, dar asa arata, taci si inghite, mesteca sa nu-ti stea in gat“, la fel cum i-ai descrie unei frigide orgasmul, careia oricum i-ar fi jena sa-ti spuna ca ea nu stie cum e, deci nu intelege. Altfel,  daca nu se decreta ca este pe 20 martie, ziua asta universalo-internationalo-galactica a fericirii ar semana mai mult cu Sfantu’ Asteapta sau Pastele Cailor, uite-o, nu e, ba i-aici, ba nu-i aici, hai la groapa cu furnici…. Pardon, si asta-i din alt film.

Eu am mai spus: “Fericirea e facuta din momente mici. Cine alearga dupa fericirea aia “mare”, desconsiderand micile momente de bucurie intensa, asteptand “potul cel mare al vietii”, nu stie sa se bucure de viata.” Si mai ales, fericirea nu e o stare impusa. Vine cand vine, pleaca alteori, revine… Important e sa ai si momente mici de bucurie, intr-o zi, intr-o saptamana, intr-o luna, intr-o viata.  Bucurii simple, neimpuse de ONU si de nimeni. Mirosul ierbii, de pilda, o raza de soare… o privire a omului iubit. Nimic nu egaleaza aceste fericiri.

Vorba cantecului: “Sunt fericit, si ma simt bine,
sensul vietii l-am descoperit, intalnindu-te pe tine.
Cand eram mic, priveam spre soare,
intrebandu-ma ce e fericirea, acum stiu, sunt baiat mare.
Fericirea e-un lucru marunt, e o aripa care vibreaza,
fericirea e-un lucru mic, un pitic ce danseaza”