Week-end-ul trecut, in afara de munca, am decis sa-mi bucur parintii. Ii vad {mult} prea rar. Ea e si Elena, el e Constantin, amandoi isi serbeaza ziua astazi. I-am dus la Baile Herculane si, in afara de momentele cand am muncit, am incercat sa stau cu ei. In dupa-amiaza de duminica ne-am plimbat cu salupa pe Dunare la Cazane. Isi doreau foarte mult, si m-am bucurat sa-i bucur. Seara am revenit la Bucuresti obosita, dar fericita. Si daca ar fi sa fie numai o imagine, aceasta e. Acestia suntem noi. La multi ani, dragii mei! si iertare ca sunt mereu mereu mereu plecata 🙁
