“Abisul care esti”

Ceva retoric, sa spun asa. Am in lista de fb si in viata multi oameni, amici, cunostinte. De departe (de foarte departe) esti cea mai interesanta, profundă, aparte.
Nu prea sunt omul vorbelor mari deci ia-o ca realitate absoluta.
Noapte linistită si un an bun.
P.S. dacă eram bărbat făceam tot ce puteam sa ma arunc in abisul care esti.

:* te imbratisez, m-ai facut sa lacrimez (pot sa fac asta, sunt singura acasa, nu-s indecenta)
suna extraordinar.

Asta pentru că esti extraordinara. Chiar asa consider.
Cat despre lacrimat..de cate ori am lacrimat la textele tale 🙂
Te îmbrățișez si eu si sper ca intr-o buna zi vei face ca ceea ce este in tine sa ajunga la multi oameni. Ar fi pacat sa nu se stie ca, undeva, cândva, cineva ca tine a existat cu adevărat.

Primesc cuvinte ca acestea de la oameni care nu imi datoreaza nimic, care nu doresc sa imi intre sub piele, mai mult, care traiesc la mii de kilometri si a caror viata nu se va intersecta, cel mai probabil, niciodata cu a mea. Oameni care au vietile lor bine inchegate acolo. Si care nu au neaparat mereu aceleasi optiuni ca ale mele…
Iar eu continui sa ma irosesc si sa ma pierd in futilitati in loc sa fac ceea ce stiu cel mai bine, ceea ce simt cel mai bine, adica sa scriu.
Anul acesta trebuie sa ma adun sa fac asta. Nu o carte, ci doua. Nu in romana, ci asa cum am spus,  in franceza.

O sa fie un an bun, simt. De fapt trebuie. 2016 a fost anul pierderilor. Atat materiale cat si nemateriale.
Insa am inceput 2017 cu oameni care au revenit in viata mea. Cu placerea imensa ca un personaj al povestilor mele s-a recunoscut si a dorit sa stie si continuarea….
Unul din cele mai frumoase lucruri care se pot petrece: sa scrii o frântură de poveste total anonimizata și să te trezești cu protagonistul poveștii că se recunoaște și îți scrie: “și continuarea unde e?” Om cu care nu ai mai vorbit de secole si un sfert. Esti la volan, si scrii complicat, doar la semafoare. (la cele rosii) Reusesti sa i-o dai (continuarea povestii in care este personaj principal, pentru ca bineinteles ca o ai deja scrisa), cu inima cât un purice de teama, și zice ca adora. Întrebi, nevenindu-ți să crezi: “sigur? Corespunde cu realitatea? Și mai ales corespunde cu amintirile tale?” (căci știi și tu cât de subiective și personal interpretate sunt amintirile…)
Și afli ca da… Și da. Și foarte.
Dumnezeule, au trecut 14 ani, dar se pare ca emoțiile nu se prescriu. Și mai pare că știu să le transcriu 🙂
“Când te iubește cineva care scrie, ești nemuritor”

Bine ai ajuns

Vino, intra, te rog. Aseaza-te bine aici, sa-ti fie confortabil. Priveste in jur. Sa-ti aduc un ceai? Negru? Verde? Iasomie?
Priveste, observa si intreaba tot ce doresti. N-ai limite, ai voie sa pui orice intrebare. Iti voi raspunde la orice. Nu te grabi. Avem tot timpul din lume. Aici si-n vecii vecilor. S-a deschis usa secreta a unei eternitati.

Bine ai venit! Bine ai ajuns! Deci, intra! Nu, nu pasi pe varfuri!

Treci pragul si indrazneste sa iei loc in sufletul meu! Ti-e deschis. Intrarea e o poarta secreta, cu cifru, bine mascata, pe care numai initiatii o gasesc. Tu, de buna seama, esti extraordinar, daca ai gasit instinctiv drumul, daca ai zarit culoarul secret si lumina care izvora de acolo, daca ai apucat-o pe acea cale, daca ai stiut sa privesti in asa fel incat cifrele din coduri s-au potrivit si usile s-au deferecat, cu un zgomot cristalin, deschizandu-se in fata ta.

Atunci, te rog ia loc, esti invitatul meu special. Cu statut de gazda. De rege. Tot ce e inauntru este implicit al tau.

Asa ca poti atinge, poti intreba, poti muta lucrurile din loc. Ai voie sa-mi redecorezi sufletul, de vreme ce ai patruns aici. Poti aduce plante, poti colora lucrurile in nuantele care-ti sunt pe plac. Poti schimba locul divanului, al rafturilor cu carti, poti aduce perne de diferite culori si marimi. Ma voi ghemui in ele, insusindu-mi-le, invatandu-le culorile si textura. Le voi adulmeca, le voi mangaia, le voi adopta.

Poti sa-mi spui povesti, sa ma inveti limbi straine. Am sa ascult si sunt dornica sa invat. Voi invata din privirile tale, ele spun mult. Din gandurile tale, pe care le aud. Din gesturile tale. Din mimica ta. Din zambetele tale si din grimasele tale.

E perfect. E liniste, e calm, e cald la mine in suflet, gratie tie. Ia loc, te rog, instaleaza-te confortabil. Ti-am adus un ceai.