A fost odata ca niciodata

Bucuresti_1960_1980_35

Vizavi de Institutul Medico-Legal era scoala 79, scoala mea, demolata de dementi in 1986.
(imagine de la http://funnyblog.ro/bucurestiul-in-anii-1960-1980/)

26/11/2013 18:07
PT: Sarut mainile. Nu stiu daca fac o confuzie sau daca chiar am fost colegi in scoala gen nr. 79 , dar tare mult doresc sa scap de aceasta dilema cu acordul dvs. Cu respect si scuze pentru deranj. Multumesc

aujourd’hui 04:48
Mirandolina: eu am fost la scoala 79. In ce an ati fost?

aujourd’hui 12:29
PT: E clar ca am fost colegi. D-na diriginta Popa. Am invatat pana in clasa a 7 cand s-a desfintat scoala, cred ca in 1986, oricum ma bucur ca te-am revazut

12:30
M: nu-mi mai amintesc deloc numele dirigintei. Sunt ciudata, dar n-am amintiri din copilarie… E absolut teribil sa nu ai… Tu cum m-ai gasit?
si iertare ca am raspuns asa tarziu. Mesajul era in folderul Others, si nu l-am vazut decat aseara, cand faceam ordine prin mesaje.

13:15
PT: Pur si simplu, am cautat numele tau si ai aparut. Te-am recunoscut din poze si chiar ma intreb cum de ai ramas neschimbata dupa atatia ani. Felicitari. Tot frumoasa…

13:17
M: multumesc. Ma emotionezi. Cu alti colegi ai mai vorbit?

ps. Scoala, ca si copilaria, mi-au dinamitat-o, cum am scris si aici.

Subiectivisme

drumul pasiuniiUnul din primele mele “socuri” de adult a fost ca am constatat ca ieseam amandoi din aceeasi relatie, avand cu totul altfel de amintiri. Desi ieseam senini si ne-am iubit si dupa, fiecare retinuse altceva. Pentru fiecare din noi, accentele importante ale relatiei erau in locuri diferite, in momente diferite. Asa am simtit atunci, la 26 de ani, iesind dintr-o relatie lunga, de 7 ani jumate…  El retinuse mult amintiri fizice, eu, aproape deloc… Poate asa sunt barbatii, Dumnezeu stie, de fapt.
Ma gandesc ca lucrurile se vad foarte diferit din unghiuri diferite. Fiecare retinem cu totul altceva dintr-o situatie. Ne emotioneaza, ne marcheaza altceva pe fiecare din noi.

Traversam aceleasi intamplari si intelegem lucruri diferite. Si nu doar intr-o relatie, in viata, in general. Si, mai mult, ma gandesc ca ne amintim lucruri diferite… Ramanem cu impresii diferite, ca si cand am fi trait o alta relatie, o alta intamplare, o alta viata.

Acum, am raspuns cuiva cu ceva ce, pentru mine, face parte din “amintirile noastre comune”. Dar in acelasi timp in care faceam gestul, m-am gandit ca nu e obligatoriu ca si el sa-si aminteasca acelasi lucru. Poate-si aminteste lucruri complet diferite, pe care eu nici nu le mai stiu.
Pentru ca, de la 26 de ani, de cand am inteles ca ramanem cu lucruri diferite dintr-o relatie cat se poate de armonioasa (mai mult, din aceea, fuzionala), evit sa gandesc ca amintirile mele sunt si amintirile altcuiva, chiar daca le-am trait impreuna. E foarte posibil ca acel cineva sa aiba cu totul alte amintiri, intretaindu-le pe ale mele, si pe care eu sa nu le am.
Si tot de atunci, de cand am inteles asta, incerc intotdeauna sa ma plasez si in locul celuilalt, sa incerc sa privesc situatia si cu ochii lui. Nu garantez ca pot, ca ghicesc, ca ma transpun. Dar incerc. Si, oricum, orice ar fi, iau in calcul ca viziunea mea si amintirile mele s-ar putea sa nu fie decat ale mele…. Si da, in sens filosofic, probabil e una din traducerile frazei: “orice am face, suntem mereu singuri.”

Ianuarie

Ce vreau de la anul asta? Doua lucruri importante. Unul pentru societate, altul pentru mine

Cum vrem tot timpul ceva ce nu avem… Eu nu am amintiri din copilarie, si mi se pare trist acest lucru. (desi am o memorie foarte precisa si foarte mare a lucrurilor de la un moment dat incoace). Ieri, vorbind cu cineva, imi spunea ca si-ar dori sa fi uitat amintirile din copilarie. Eu as dori sa le am, desi nu le am, ea ar dori sa nu le aiba, desi le are… Cum e facuta fiinta umana…

sexy, nu-i asa? Entorsa, urgente Elias, doua saptamani ghips

Cand judeci pe cineva, si mai ales cand arunci cu piatra, gandeste-te bine la tine si asigura-te ca esti l’Abée Pierre sau Maica Tereza, sau macar ceva mai bun decat cei pe care-i judeci. De asemenea, un exercitiu util este si sa te pui in locul lor (asta in cazul in care ai flexibilitate mentala). Daca nu, nu.

“Există mai multe feluri de a muri. Se poate încet-încet, se poate gândindu-te la ceva teribil de precis, cum se poate şi fără alte comentarii, aşa, pur şi simplu. După care mai există şi oboseala, dimineaţa, lucrul şi beţia. Mai poţi muri în oglindă, plictisitor, vizibil sau dinainte. Şi poţi muri aici, degeaba, necesar şi obiectiv. Eu, când am intrat în cameră, am văzut că zăceam acolo fiindcă suferisem o combinaţie între tine şi timp. Fiecare cu preferinţele sale.” (Comoara Hestugmitilor)

Sunt bune certitudinile, oricat de efemere ar fi ele

Am trait sa o aud si pe asta: ne tin retelele de socializare si TV-ul in casa, si de aceea nu iesim sa manifestam. Sa fim seriosi!!!! Scuze ne putem gasi cu tonele. Omul e om, masina e masina. NU NE TINE NIMENI in casa, decat noi insine. Noi alegem sa “militam din fotoliu” in loc sa manifestam pe strada, sau in alte moduri.

am asa o senzatie de sfarsit de lume la inceput de an….
De chef de nimic, intr-un fel. Si de chef de multe in alt fel.

Brazii mi se par un pic anacronici

Eu cred ca educatia sentimentala nu trebuie sa fie explicita, oamenii ar trebui sa o simta mai mult decat sa o invete. Problema e ca aici [n.r. in Romania] suntem un pic {inca} prea arhaici, prea preocupati de concret. Poezia e rezervata unor spatii (temporale sau de loc), foarte precise. Poezia nu are voie sa faca parte din viata. Eu am crescut {vrand-nevrand}, si am si acceptat tara in care traiesc acum, m-am adaptat {nu fara durere}, asa incat imi consum poezia pe terenuri comun admise, sau in intimitate. N-am pretentie sa aduc poezia pe strada, si asa sunt relativ “altfel” decat restul lumii…. Trista e alinierea cu linia de jos, dar asta e, cateodata.

Umbrelele sunt foarte sexy, si am o colectie, numai ca atunci cand ploua, n-am niciuna. Cateva sunt ingropate in portbagaj, sub o tona de alte lucruri, toate folositoare, alte cateva sunt acasa, pe hol. Pe strada, deasupra mea, niciuna. Si uite-asa ma ploua. Si cu parul ud e bine 🙂

Tocmai ma pregateam sa spun ce frumos ca e 7 ianuarie si sunt inca in pantofi, ei bine, si… cand ma pregateam eu sa scriu asta, constat ca a venit urgia. Afara e sfarsitul lumii, cred ca asa incepe. Niste observatii din oras:
– peste tot sunt crengi rupte, mizerie, un vant teribil
– la Piata Iancului a cazut bannerul PDL
– la intersectia Nerva Traian cu Bd Octavian Goga, un camion Rosal SPALA (da, SPALA!!!!!) strazile. Curgea apa din el, in toiul potopului, sa va curga creierul din cap de destepti care lasati sa se petreaca astea

m-am saturat de romanii care-si folosesc masina pe post de umbrela. Cum adica? Asa bine. Oameni care nu-si folosesc masina decat cand ploua, PENTRU CA PLOUA, si sunt cu atat mai pierduti in trafic, cu cat ei nu conduc in mod curent nici in conditii normale meteo.

cred ca e cinstit pentru tine insuti sa incerci sa faci ce e mai sanatos pentru tine: sa repari daca e ceva de reparat, sa retezi daca nu e nimic de reparat. A reteza nu implica cruzime, sau bruscare. A reteza se poate face si delicat si elegant, si prieteneste si cu grija.

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.
Ca nu te-nalti de …jos
Pana nu cazi

Cu fruntea-n pulberea amara,
Si de re-nvii in cantecul de azi,
E c-ai murit in plansetul de-aseara.
(N-ai dezmierda -Radu Gyr)

M-a sunat de la aerport. Atunci simti ca esti cu adevarat un om important in sufletul cuiva…

Eram apatica, dar acum rad cu pofta. E un ras momentan (echivalent cu… cine-si mai aminteste viteza momentana din fizica), dar asta e, pana la reinstaurarea starii de croaziera, profit.

Atat am putut sa-i spun, si s-o imbratisez.”Nu vreau sa zgandar durerea, vroiam doar sa spun ca inteleg, ca stiu, ca din pacate am trecut prin faze din astea in care simteam ca nu mai e nici noapte nici zi, nici soare nici ger, si in general poate sa ma calce tramvaiul”. Uneori, nu se poate spune mai mult.

Domnule, am si eu o nedumerire: exista interlopi poeti, romantici, sensibili?

Iti urez din tot sufletul sa nu ma uiti, niciodata.

“Încă o noapte lângă brad. Un glob îndoaie albastru paharul. Nu ştiu nimic, însă nu cred că mă interesează. Îmi e destul că “ianuarie” poate conţine litere din prenumele tău. Restul e whisky şi singurătate. Un fel de iarnă.” (Comoara Hestugmitilor)

Eu rad cand imi vine, plang cand pot… in rest, trec printre secunde. Tu incaleci disperari, pe care le hranesti cu jaratec, cazi in apatii tacute, pe care le hranesti cu alcool, in rest, existi.

Viata-mi aduce periodic in cale oameni cu povesti care ma fac sa reflectez. E ca si cum as vedea anumite ipostaze din exterior. Sunt oameni si vieti din care pot trage concluzii. Terapeutice intalniri.

Gata, m-am hotarat. Voi face altul pe rau in jos, altul mai trainic si mai frumos 🙂

Daca ati avea o boala incurabila si doctorul ar sti ca muriti, ati considera normal sa va spuna sau sa va ascunda asta?

Cartile au prioritate.

“Eu plang o singura data dupa cineva.” Asta am spus azi, si cu asta  noapte buna.

N-as putea spune cat am stat acolo sa te astept. Nu stiu daca am stat un sfert de ora, o ora, doua ore. Habar nu am. Aveam, ca de obicei, o carte la mine. N-am putut citi un rand. Pur si simplu stateam. Si timpul chiar ca nu conta. Iti apartineam deja, si asteptarea apartinea a ce avea sa vina.

Lupul deghizat in blana de oaie este, ca de obicei, cel mai periculos.

iaca doua concluzii ale zilei: 1. e important sa vezi oamenii in situatii complicate, ajuta la selectie. Si a doua, vulgaritatea, pana la un punct, e simpatica. Dincolo de un punct e patetica si descalificanta.

Lucrurile stau asa. Nu eram intransigenta. Puteam asculta discutii si ma durea ca ea inchidea conversatiile disparand, din cauza unor divergente politice. Apoi, treceau cateva luni pana reuseam sa mai vorbim. Si cand vorbeam, era ca-n ziua dintai, pentru ca, dincolo de politicul care ne desparte, uman suntem asemanatoare. Ei bine, azi noapte e prima data cand eu am fost cea care a inchis convorbirea in toiul ei. Nu am putut sa aud, mi s-a intunecat mintea.

bai, nene, multa lume necajita. Dar necajita rau de tot. Care nu are granitele “intern/extern”, “intim/exprimat”. Uneori, cu astia defilam

Teza cu “n-avem pe cine pune in loc” e o teza basista. Daca o multiplicati, ne -basisti fiind, atunci sunteti naivi peste limita admisa

Uneori, unele povesti devin “rotunde” cu un firicel, care e suficient sa reintregeasca restul. Si uite asa, usor-usor se dezleaga mistere.

A: buna, esti? 
B: da
A: ti-a trecut capul?
B: nu,continui sa-l am

Am trecut de la mirare la suparare si de la suparare la enervare, apoi la amaraciune. Cam astea sunt senzatiile acumulate in cateva zile de observatii. Continui sa observ

Cele mai greu de suportat sunt lacrimile oamenilor dragi. Si restul lacrimilor sunt complicate…. Cele ale oamenilor dragi ma dor mai tare decat ale mele…

Zilele astea toti independentii sunt basisti.

suntem oameni, cetateni,votanti. Independenta e praf in ochii alora carora le curge scuipat in coltul gurii. Eu stiu sa-mi respect si sa-mi tratez cu eleganta si adversarii, atunci cand acestia merita respect, respectiv cand cred in ideile pe care le promoveaza, si nu imbraca asa-zisa haina de “independenti”, asta in timp ce de cateva zile irosesc o energie ca niciodata in viata lor.

nu concep viata mea fara carti, casa mea fara carti, iar in privinta asta sunt taliban: n-ai carti, nu poti fi prietenul meu. Relatia noastra sociala poate exista, dar se opreste la un nivel clar. Dincolo de care nu trece

Un inteligent, gentleman, dupa cum se vede in figura alaturata, imi spune ca nu-mi place basescu pentru ca “nu ma excita ca barbat”. Frate, nu, recunosc cu mana pe inima ca NU, nu ma excita ca barbat. Dar pe de alta parte, nu pe principiile astea imi judec presedintele. Ca nu-l iau ca iubit.

eu ma bucur ca traiesc asemenea vremuri. Vad cine sunt oamenii, si cum sunt ei, vad cine musca momeala, vad cine tradeaza, vad cine se teme si mai vad multe….

Ea face sarmale si da cu mopul. El ne invata cum sa punem gheata in whisky, si face pachetele de primavara la Ambasada Chinei. Asta micu’ da cu coasa si cu lopata. Conducerea tarii e plina de profesionisti. Sa va mai aud ca nu va convine….

mie-mi place tare mult de cei care aplica mereu aceleasi tactici, indiferent de interlocutor. Hei, putina imaginatie, va rog! Flirtul se adapteaza celui pe care incerci sa-l ametesti, nu trebuie sa fie “standard” 🙂

sunt unitara, cu ale mele, si bune si rele. Nu poti avea surpriza (niciodata) ca una zic intr-un context, si alta in alt context. Si nici nu are cum sa se modifice asta…

Cateodata uit de ce-l iubesc. Iar el imi reaminteste. Replica de acum 5 minute, care mi-a reamintit:) “pasiune pentru barbati, nu pentru politica. Tu ai voie si pentru femei”

Nu, nu oricine poate fi antreprenor. Asa cum nu oricine poate (sau trebuie) sa faca o facultate. Nu, nu oricine poate gasi un job satisfacator in criza. Si da, statul trebuie sa asigure o protectie sociala. Faptul ca exista abuzuri nu este un motiv sa nu existe protectie sociala. Ca exemplu, in Franta, araboaicele isi scot tonele de aur de pe degete ca sa mearga la primarie si sa ceara ajutor. Si totusi, primesc. E nedrept, dar pentru 0.1% abuzuri, nu poti condamna un popor intreg, si nu poti anula politica sociala.

“Tu, ba esti Mahatma Gandhi, ba esti Hitler” 😀

“Asta arată un sondaj IMAŞ.” Da, Imaş. Superb lapsus pe Realitatea 🙂

Cum functioneaza faza aia cu “nu pot sa” :))asta seara, din taxi, toate vitrinele mi se pareau mai atragatoare, toate lucrurile meritau vazute mai indeaproape, toate restaurantele mai ademenitoare. Adica sa stau in casa la pat doua saptamani? :))