Ne cumparam un sat?

Stiu, suna ciudat. Dar cum ar fi sa cumparam un sat intreg? Este de vanzare, si este accesibil. Cu 19 cladiri, cu grajduri pentru cai, restaurant, teren de tenis si piscina, cu excelent acces rutier, la doar 200 km de Bordeaux si 30 km de Limoges? In plus, cu un castel (in ruine, ce-i drept) din secolul 13…

Cat va inchipuiti ca ar costa toate acestea? Minor. 300.000 euro. Aproape nimic. O casa intr-un oras european. Putin mai mult decat o garsoniera la Paris. (care costa cam 250.000 euro)
Si nu, nu exagerez. Deci? Populam un sat in Franta? E asfalt, e canalizare, satul de acolo nu seamana cu satul de aici.
Pe mine ma tenteaza extrem….

Reportajul televiziunii TF1, aici: http://videos.tf1.fr/jt-13h/courbevy-village-fantome-a-vendre-7005302.html

 

Ghipsul

S-au implinit 4 zile de cand am in picior primul ghips din viata mea. Sper din suflet ca si ultimul. Nu am mai scris deloc zilele astea (nu din lipsa de timp, acum chiar ca sunt aproape mereu online), dar nu am avut starea necesara. Ca sa scriu sau sa lucrez, trebuie sa fiu intr-o stare. N-am reusit sa o regasesc. Acum sa zicem ca e pe aproape, de aceea si scriu cate ceva.
E a patra zi, iar a sta 14 zile imobilizata mi se pare cea mai mare pedeapsa. Stiu, sunt constienta ca afara sunt friguri mari, si ca intr-un fel e mai bine asa, dar uite ca nu pot sa ma resemnez. Sunt argint viu. Una e sa decid eu sa stau, si alta sa fiu tintuita.
Ma rog, trec peste experienta de la urgente…. luni seara, unde noroc ca m-a dus verisoara mea pe sus, ca altfel nu ma duceam (eu am cazut cu o zi inainte, duminica dupa-amiaza, alunecand pe un sleau de roata de masina pe aleile dintre blocuri). Medicul nici n-a discutat si verdictul a fost clar: imobilizam cu ghips entorsa, glezna risca altfel sa ramana deformata.

A doua zi am debutat bine perioada “de refacere”. M-am dus la o intalnire. Cu un prieten la dus si taxiul la intors, evident. Am ras de mine, pentru ca am avut o reactie foarte haioasa. Veneam din nordul orasului si trebuia sa ajung inspre sud. Asa incat taxiul traversa tot centrul orasului. M-am surprins uitandu-ma cu jind la vitrine de pe Magheru si de pe Nicolae Balcescu la care nu ma uitasem in viata vietilor mele 🙂 Si ma uitam la ele cu pofta, si mi se parea ca e o tragedie ca nu pot ajunge acolo a doua zi ca sa vad si sa cumpar ce vedeam pe fereastra. Apoi, am zambit, ba chiar aproape am ras, constientizand ridicolul pornirii mele. Repet, cat imi erau accesibile, nu ma uitam deloc la ele din goana masinii. Acum, insa, era atractia fructului oprit. Oprit dintr-un motiv sau altul. Mie mi se refuza din motive de sanatate. Cum functioneaza si subconstientul asta! 🙂

Mi-e greu. Revolta. Sa fiu imobilizata in casa? … Patru zile mi-a luat sa-mi treaca furia, sa ma impac cu ideea. Apoi m-am obisnuit…. 🙂

Later edit: intre timp am iesit din casa, dupa 7 zile de ghips. Am fost cu taxiul la o dezbatere. M-am infiorat cum e afara. Pana la urma, poate nu-i asa de rau sa stau inchisa in casa.

De ce nu îl înghit pe basescu

(Guest post Radu Rosulescu, cu multumirile mele pentru luciditate)
  • A fost reprezentantul Romaniei la Anvers pe vremea comuniştilor. Asta se traduce prin – a fost comunist sau securist sau şi una şi alta. Problema nu e că a fost. Mulţi români au fost. Că aşa erau vremurile, că nu au vrut să-şi rateze viaţa… e o discuţie mai amplă. Prefer să nu-i judec. Dar ce mă deranjează foarte mult este această ipocrizie – băsescu ţipa în gura mare „jos comuniştii şi jos securiştii” si cu aceste slogane el se cocoţa sus, sus de tot.
  • A zis că rezolvă problema câinilor vagabonzi. Foarte frumos. Numai că a fost doar o gargară ieftină, un nou mod de a câştiga capital electoral. Cum măi, să fii atât de javră încât să te gândeşti să obţii profit de pe urma unor fiinţe amărâte şi nevinovate? Problema câinilor vagabonzi dăinuie şi astăzi, deci e clar cum a rezolvat-o. Şi această problemă e importantă, ne afectează şi ar fi trebuit rezolvată, dar cu un pic de respect pentru viaţă şi cu conştientizarea că tot oamenii sunt de vină dacă avem atâţia maidanezi. Dar zilele astea l-au ajuns pe basescu… „ieşi afară, javră ordinară”.
  • A zis că se ocupă de retrocedarea imobilelor confiscate abuziv de către comunişti. Foarte frumos. Zeci sau sute de mii de oameni aşteaptă să li se facă dreptate. Dar ce a făcut? Şi-a dat singur o casă, din poziţia de primar, în timp ce toţi acei oameni care ar fi trebuit să îşi primească înapoi casele (case care au fost ale lor sau ale părinţilor şi bunicilor lor) aşteaptă în zadar şi în ziua de azi.
  • A fost la putere, într-un fel sau altul, aproape tot timpul care a trecut de la revoluţie şi până în prezent. Şi care sunt realizările lui ca politician? Scandal. Tot timpul a făcut scandal. A făcut scandal şi a provocat căderea guvernului ciorbea. Ulterior a picat tot PNTCDul. A văzut că merge şi obţne profit electoral, a aplicat aceeaşi reţetă mereu. După PNTCD a vrut să îngroape şi PNL. Cum adică? Ambele partide istorice să fie desfiinţate de către un fost comunist şi securist? Ar fi fost prea mult. Norocul nostru şi ghinionul lui – PNL nu a murit, iar mie îmi pare foarte bine. Ar fi fost păcat ca partidul care a avut un rol atât de important în emanciparea României moderne să fie omorât de către o emanaţie FSNistă care miroase groaznic.
  • Tot timpul s-a plâns că el vrea să facă treabă, dar nu îl lasă alţii. Mereu a vrut mai mult – să aibă consiliu(municipal), să aibă guvernul, să aibă majoritatea parlamentară… Cât fariseim şi în acelaşi timp câtă impotenţă politică. Nicăieri în lume nu le ai pe toate, dar politicienii adevăraţi ştiu să facă treabă şi în condiţile astea. Cum? Simplu, prin arta dialogului, prin conlucrare, chiar şi prin compromis. Culmea e că încet, încet a obţinut toată puterea pe care şi-a dorit-o şi tot n-a făcut nimic. Sau a făcut mai mult rău decât bine.
  • Ne-a făcut de ruşine ţara pe oriunde a fost. Stilul lui hăhăit, ţopârlănismul, grobianismul şi lipsa de diplomaţie a făcut ca nici un lider politic mai important să nu mai vrea să se afişeze în preajma lui. Asta e treaba preşedintelui – să reprezinte ţara, să creeze alianţe politice profitabile pentru ţară, să atragă investitori străini de calibru. Nimic din toate astea nu le-a făcut. Nici măcar nu s-a străduit.
  • Am lăsat la urmă ceea ce mi se pare cel mai grav. Preşedintele ţării (ţara asta are un preşedinte nu un „şef al statului” cum îi place lui să se autointituleze) ar trebui să fie un exemplu de moralitate. Ei bine, ce exemplu ne-a fost băsescu? Unul care se bate pe burtă cu interlopii, unul care e şmenar (asta e definiţia pentru toate înşelăciunile pe care le-a făcut), unul care bea prin cârciumi, şi se urcă băut la volan, unul care dansează pe ritmuri de manele, unul care a încercat să arunce cu rahat în toţi cei pe care i-a simţit ca o potenţială ameninţare, culminând cu Majestatea Sa Regele. Uite că la un moment dat s-a umplut paharul. A vrut să facă acelaşi lucru şi cu Raed Arafat, dar de data asta a făcut ceva împotriva vântului. A devenit atât de penibil, de lipsit de simţul măsurii şi simţul realităţii încât nici nu îşi mai dă seama că la el vântul bate împotrivă, indiferent de direcţia în care s-ar îndrepta.

Varianta mai scurtă:

Cine o fi? GHICI GHICITOAREA MEA

  • A fost comunist şi securist. Acum tocmai el strigă „jos comuniştii, jos securiştii”. Hai să fim alături de el. Acum îi spunem şi noi JOS COMUNISTULE. LASĂ-NE!
  • A fost atât de jalnic încât a vrut să obţină profit chiar şi de pe urma maidanezilor. Acum îi spunem şi noi IEŞI AFARĂ JAVRĂ ORDINARĂ!
  • A promis că va face dreptate. N-a făcut. Dar şi-a dat sieşi o casă. Acum îi spunem şi noi HOŢULE. LA PUŞCĂRIE!
  • A fost la putere.. N-a făcut decât scandal şi jaf. Acum îi spunem şi noi VĂ RUGĂM SĂ NE SCUZAŢI, NU PRODUCEM CÂT FURAŢI! AJUNGE!
  • Ne-a zis că el ar fi vrut să facă multe, dar nu l-au lăsat alţii. Alţii au putut să facă, chiar dacă el nu i-a lăsat. Acum îi spunem şi noi IMPOTENTULE! EŞTI PENIBIL!
  • În loc să ne reprezinte ţara cu cinste, ne-a făcut de râs pe unde a fost. Acum îi spunem şi noi AVEM PE CINE SĂ PUNEM ÎN LOC. ŞI O MAIMUŢĂ AR FI MAI BUNĂ CA TINE
  • Şi-a bătut joc de toată lumea, s-a crezut „şeful statului”. Nimeni nu-l mai suportă. Acum îi spunem şi noi BAIE DE MULŢIME, DACĂ TE MAI ŢINE!
  • A jucat manele, s-a îmbătat, a înjurat, s-a purtat ca un mitocan, a încercat să arunce cu rahat în toţi oamenii de valoare. El e singurul care s-a umplut de rahat, aşa că acum îi spunem şi noi MARINARE CE MAI STAI, VINE REGELE MIHAI!