Cate eternitati vor mai trebui sa treaca?

ma intreb cate mii de ani vor mai trebui sa treaca incat sa ma uit la mesajele de la tine si sa nu ma apuce instantaneu plansul.
nu stiu ce am cautat in noaptea asta alba sa recitesc dialogurile, si am plans instantaneu, fara sa imi doresc sa plang.
Mi-e extrem de dor sa te “aud”

Cat mai dureaza?

Mi-a spus odata cineva ca “nimic nu-i batut in cuie”.
Despre provizoratul oricarei situatii, a vietii in sine… Despre efemerul oricarui moment.
De aceea astept mereu sa se termine, sa se schimbe. Pentru ca am incredere in cel care mi-a spus

cuie

 

Drama vietii mele

-“Pai nush, ai ceva care intimideaza.”
– asa e
– de unde stii? ea m-a vazut in carne si oase. Din poze, nu intimidez
– te am vazut live in Herastrau cand te plimbai cu o doamna
– si am ceva care intimideaza? 🙂
– da
– au. Ce anume?
– pari o femeie asa..mai dura…. inabordabila…distanta…rece. imi aduci aminte de profa mea de matematica….era dura …impunea respect
– Imi si place matematica, am fost olimpica, nu mai conteaza asta acum
– Se vede

Ei bine, cam asta e drama vietii mele. Cred ca par atat de inabordabila si glaciala, incat…
Intr-un fel e ok, tin la distanta tot felul de nedoriti. In alt fel e cam dureros, caci sunt unii oameni care nu indraznesc sa se apropie, caci nu vad in interiorul acelei carapace, din nefericire.