Societati si judecati

singlePentru ca a intrebat Nuța Istrate Gangan cum e sa fii single la peste 30 in Romania, m-a provocat intrebarea.  Am scris mai mult, dar rezum.
Esentialul: O femeie singura e atipica, e judecata ca nu are copii daca n-are, este condamnata pentru libertatea pe care o are si pe care restul doar o viseaza.
Daca mai ai si “tupeul” de a fi libera in gandire…. esti tipologia pe care societatea nu o accepta. Femeile o invidiaza, barbatilor e e teama de ea, de faptul ca pare independenta si libera, de faptul ca e un om care plange, rade, respira.
Fiecare minut al ei de libertate iti arata ca ea se poate descurca fara tine… deci, unde si cum sa te situezi? Atunci, te sperii, ca ti se pare ca oricum nu-i ajunge nimic. {ceea ce este foarte fals, insa…}
Sa fii singura nu e o nefericire, este un curaj. Pentru ca trebuie sa infrunti toate privirile, toate judecatile, toate verdictele date in lucruri pe care nu le-ai comis, dar de care ei te banuiesc. Pentru ca trebuie sa te descurci singura si in anumite imprejurari cand e extrem de greu ca femeie singura. Pentru ca doare sa vezi ca esti stigmatizata fara nicio vina.

Eu, dupa ce am vazut anumite lucruri (in cupluri), chiar ma gandesc ca si mie mi-e mai bine singura.
Desi sunt total gheisa, eh, cine sa ma mai inteleaga….

Prea mult roz

niveaNu imi dau niciodata pe fata cu nimic. Nici zi, nici noapte. Nici crema, nici pudra, nici fond de ten. Nimic. Sa multumim mamei, naturii, lui Dumnezeu, in orice ordine, cu mare respect pentru toti.  Mai acum vreo ….mmmm 18 ani, adolescenta, cosurile aferente varstei. etc, cumpar eu fonduri de ten…. Dar le-am folosit din an in Paste spre niciodata. Expira, le arunc, pe modelul bine patentat al mancarii din frigider. Merveioz 🙂 non stop, si arunc mancarea si arunc creme, etc
Citesc in nu stiu ce presa de specialitate ca femeile trebuie sa isi dea cu crema anti-riduri de la 25 de ani ca altfel o patesc nasol. Aoleu, speriata, aveam vreo 32, ma duc vinovata si imi iau creme, in amploarea posibilitatilor financiare. Ca sa nu va tin pe jar, va zic ca au sfarsit la gunoi. Nu dupa 12 luni de la deschidere, cum scrie pe cutie, ca pe multe doar le-am cumparat, nu le-am si deschis. Iar creme de 8 ani nu folosesc, ca eu nu folosesc creme nici de ieri. Treaba e ca, taras, grapis, am ajuns la 44 fara o luna (evident, am 43), fara o crema, fara un unguent, fara un fond de ten, jale :)) CRIMA SI PRAPAD.
Faza simpatica. Ma duc acum, in martie, la un eveniment Nivea (daca nici ei nu se pricep, atunci eu sunt calugarita), cu cea mai buna prietena,
Antonia. Si acolo ne machiau si coafau. Eu venisem cu bucle, cine si le mai facea daca stiam ca aia ne coafau? Trecem peste, ajung la machiaj. Fata, o profesionista, de la vreo 50 cm, nu, nu eram asezata pe scaunul de machiaj, etc, deci la primul ochi, imi zice: prea mult roz. Eu ma inec de ras si ii spun: asta e fața mea. Ea, cu ochii holbati: nu se poate. Pe cuvant, tanti, asta sunt eu. Nu folosesc nici pudra, nici fond de ten, nici creme noaptea (da, sa ma puneti pe rug). Asta sunt eu. Prea mult roz??????????????? Ei, asa e pielea mea. Copilas. Prea mult roz :))))) Rad inca si azi 🙂
Intamplarea asta este exact ca cea cu tipa de la salon. Mi-am schimbat locul de curand si-mi zice; sunteti bronzata pe picioare. In martie :))
Asisderea cu prea mult roz 🙂  Da, sunt bronzata. Natural. Si pastrez bronzul de pe un an pe altul.

Sunt bronzata pe picioare, si roz la fata 🙂
ma mai intreba “cineva”: esti domnisoara? Da, sunt. A, ok, ca de aia esti asa bine pastrata
Fara sa ma laud, ca n-am niciun merit eu, asa mi-a fost dat, am o piele de invidiat. Genele, mama, Dumnezeu….