Monitorizarea e mama intelepciunii

Scriu rar spre deloc politic (dintr-o alegere constienta). Dar hai sa scriu acum, cumva inceputul asta de campanie trebuie marcat.
A dat un om (Sturzu) un comunicat in care-l preamarea pe Victor Ponta, care “depaseste in popularitate pe Facebook, lideri mari ai Europei” (sau asa ceva).
Un fost coleg de presa, intrat pe pagina lui Ponta se mira (intr-o masura, justificat), de oamenii din lista lui pe care-i vazuse dand like paginii premierului: “Intru pe profilul de FB al lui Victor Ponta şi ce-mi văd ochii? Că pe Ponta îl plac mai multe persoane despre care ştiu sigur că nu i-ar da LIKE, jurnalişti, un director de la Gaz de France şi chiar un membru onorabil al PNL, care postează mereu că votează cu Iohannis. Poate nu înţeleg eu cum funcţionează FB, priviţi poza în stânga, jos.”

vvp

Simplu, si nimic de mirare. In ce-i priveste pe cei din PNL, i-au dat like pe bune pe vremea USL și nu l-au luat înapoi dupa, poate si pentru ca e firesc, ca om activ politic, sa fii la curent cu ce face un competitor important. 
La jurnaliști, de asemenea, este normal. Nu dai like la o pagina doar pentru ca iti place, ci pentru ca vrei sa primești update-urile de la acea pagina în news feed, din rațiuni de curiozitate profesionala. Omul e totuși prim ministru, ca jurnalist e firesc sa îl “urmărești”

Like-ul nu are numai rolul sau “primar” de “imi place, te plac, te vreau, sunt al tau, sunt pentru tine”.
Practic, in unele cazuri, like-ul are rolul federator de a strange intr-un singur flux paginile si oamenii pentru care ai un interes (si in timp real). Altfel, intrand manual pe fiecare oricum risti sa pierzi ceva important.
Cand tu te uiti la Macovei, de pilda, posteaza Ponta ceva la care ar fi bine sa reactionezi in timp util (asta e un scenariu foarte plauzibil, mai ales in campanie).  Este premier, si unul din candidatii importanti la presedintie. Nu ai cum sa-l “ignori”, nu de placere/neplacere e vorba.

Este normal sa-ti monitorizezi concurenta. Extins la comercial, daca as fi, de pilda, la comunicare la Carrefour, firesc ca as fi dat like la Auchan, Cora, Kaufland, etc.  Sau daca as fi la comunicare la Michelin, evident as fi urmarit ce fac Goodyear, Pirelli, etc.
Informatia e putere, n-ai cum sa lupti pe o piata comuna daca nu stii ce face concurentul. Este vital sa ai idee despre actiunile sale, ca sa ai reactie, daca este nevoie.

In ce priveste partea cumparatului de like-uri, cum bine observa cineva, isi fura singuri caciula cei care recurg la asta. Pentru ca algoritmul Facebook-ului face ca pagina ta sa fie afisata si in functie de rata de interactiune. Zecile de mii de like-uri cumparate sunt conturi care nu interactioneaza cu postarile paginii tale, ca atare pierzi din relevanta si ca si consecinta, si din vizibilitate (cea gratuita, neplatita).

{ poza este de aici }

Mai mult telefon

tabletaStiti aia cu chelului tichie de margaritar? 
Asa sunt eu cu tableta, pe cuvant daca-i gasesc locul intre telefonul mobil si laptop. 
M-am “potcovit” cu ea, intr-o vizita la Vodafone, acum o luna, cand, eu, spaima telefoanelor (am al patrulea telefon in mai putin de 12 luni, din motive de spart display-ul). Ma rog, cum m-am potcovit cu ea e subiectul unei alte postari, ca merita.
Sa revenim. Cu toata bunavointa, tabletei nu-i gasesc locul.
Deja desktopului nu-i mai gaseam clar demult locul, sa fie niste ani de cand nici butonul de ON nu l-am mai apasat… Se invecheste tehnic stand degeaba, a fost o investitie proasta, nici nu stiu de ce l-am cumparat…
Noroc ca avea 4 giga memorie, ceea ce, cand l-am cumparat, era foarte mult… si ceea ce-l face sa nu fie atat de deplasat.

Dar eu intre telefon si laptop nu gasesc deloc locul tabletei. Nu-i vad sensul. Pentru mine, tableta este un telefon mobil mai mare si atat.  Un telefon mobil chiar prea mare.
Adica nu exista nimic ce sa pot face pe tableta si sa nu fi putut face pe telefon. In schimb, exista lucruri pe care le pot face pe laptop, si nu sunt posibile sau comode nici pe telefon nici pe tableta.
Pe scurt, nu ma ajuta cu nimic.
Spuneam, zambind, acum cateva zile: tableta e buna pentru cei care nu cuvanta. Da, daca preponderent citesti pe internet, sau vezi clipuri, etc, daca esti, cu alte cuvinte, mai mult receptor si nu emitator, tableta e buna. Dar daca scrii mult, sau lung, daca faci chestii care implica manevre, tableta e la fel de incomoda sau inutila ca un telefon. Tot in laptop sta salvarea.
Pe cuvant daca inteleg ce cauta in viata mea. Sigur, e draguta, e usoara, e capabila, dar n-aveam nevoie de ea 😉

Modernitatea ca deriva

Acum doi ani jumatate scriam asta: Google + si geolocalizarea. Am ras, am glumit, problema e ca intre timp, lucrurile au avansat, si nu in bine. Pentru ca am telefon cu Android, Google ma spioneaza la greu. De ceva timp (sa zic doua trei luni), am observat cu ingrijorare cum sistematic, zilnic, imi propune telefonul sa ma duc la birou (sugerandu-mi in acelasi timp sa dau accept la setarea ca da, acolo e biroul meu), si sa ma duc acasa (aceeasi poveste “vreti sa setati acel loc ca fiind acasa?”). M-am incapatanat extrem sa nu setez nimic, si m-am enervat (aiurea, adica degeaba…. ca nu rezolv nimic), pentru aceste practici. Tineti cont de faptul ca NICIODATA n-am setat casa/birou ca locatie, nici pe telefon nici pe internet, si ca NICIODATA nu m-am dus cu ajutorul GPS-ului din telefon sau a hartilor Google de la birou acasa (zau, sunt bucuresteanca, imi cunosc orasul bine, mai ales centrul…).

Si astazi, ce sa vezi? Ia uite ce face Google…. E ziua cuiva, si ii afiseaza:

la multi ani

 

Mie mi se pare fix inspaimantator…. Ma intreb ce mai pot inventa? Vorba lui Bogdan, “in curand ne vor trimite flori la usa, si cadouri.” Teribil. Si mai grav e ca majoritatea nu-si dau seama ca nu este in regula. Multa lume ar putea spune <How nice, mi-a urat Google “La multi ani”>… Nu zau? Si cu argumentul, pe care l-am auzit de mii de ori, daca nu de sute de mii <Eu n-am nimic de ascuns.> Si ce, daca n-am nimic de ascuns, e normal sa-mi umble Google cu de la sine putere in chiloti?
Sigur ca am alegere si acum. Ma pot deconecta de la orice cont Google (tot… Gmail, Youtube, Google Search). Nu e chiar usor, dar da, o mai pot face. Problema este ca lor nu le pasa, caci eu fac parte dintr-o minoritate (care realizeaza ca nu-i in regula), iar majoritatea (restul clientilor), oricum nu pricepe care e supararea mea. Pai asta e progresul, uite ce interesant… Vai, ce bine. <Ia uite, imi zice pe unde sa o iau, ce sa fac maine. Pai daca uitam?>
Infiorator. In curand, cum ziceam si in postarea de acum doi ani jumatate, sa vezi ce am sa patesc daca uit sa merg la cumparaturi (mai ales asta, ca asta era ideea oricum! suntem o lume de clienti, mai cu voia mai cu forta). O sa-mi livreze la usa ce au observat ca iau de obicei, si-mi vor retrage banii din cont, automat, ce dracu sa ma mai deranjeze? Eu pot viziona tamp clipuri publicitare, intrerupte de un simulacru de viata…