Viata e o succesiune de hartii

Caut o hartie importanta si parca as cauta acul in carul cu fan. Nu disper, cred ca o voi gasi, candva. Insa, intre timp, gasesc tot felul de chestii care imi amintesc viata mea. Una peste alta, la gramada, intr-o ordine aleatorie, non-cronologica si chiar non-logica, imi sar in fata, gata deschise, scrisori, texte publicate sau ne, carti postale primite sau trimise (da, ale mele catre bunica, am dat apa la soareci cu ocazia asta, ea le pastrase, eu m-am mutat in noul apartament impachetand totul, deci si pe ele), contracte cu clientii firmei mele, propuneri de comunicare, planuri, multe planuri, facturi, chitante, fotografii. Si iar scrisori, de dragoste, de despartire, de alean. Si iar contracte. Notite de mana, liste. Numere de telefon. Cuvinte scrise in graba, pe coltul unei foi.
E incredibil cum viata noastra se poate descrie printr-o succesiune de hartii. Avignon, Porquerolles, New York. Si cuvinte.
Certificat de nastere, diplome, carnete de note, iar diplome, certificat de casatorie, eventual de divort, contracte de munca, legitimatii, carti de vizita, programe de la conferinte, schite de texte, texte intregi…. Certificatul de deces.

 

 

NYC

 

Porquerolles

 

Avignon

Coerenta

coeurEu inteleg ca in cursul vietii iti poti schimba niste idei, despre oameni, lucruri, imprejurari. Chiar zice francezul: “il n’y a que les idiots qui ne changent pas d’avis.”
Schimbarile reflecta si progres, uneori maturizare, intelepciune. Toti ne schimbam. Schimbarea inseamna viata, gandire, reactie. Anotimpurile se schimba, noi ne schimbam. Culorile se schimba, noi ne schimbam. Oamenii merg in diverse directii.
Uneori e normal sa iti modifici parerea. Poate un om in care ai crezut a luat-o razna, poate face lucruri incompatibile cu ideile tale sau cu moralitatea, sau cu orice consideri important. La fel cu obiectele. Poate, folosind un obiect, un lucru, observi ca nu e la inaltimea a ceea ce credeai.
Dar sa iti schimbi parerea si sa fii inversunat impotriva a ceea ce ti-a placut/ai iubit, nerecunoscand ca ti-a placut, este de rea credinta si denota incorectitudine. Am tot vazut reactii din astea si ma mahnesc teribil. Nu prea pot sa inteleg. Si mie mi-au placut oameni care nu-mi mai plac, si lucruri care nu-mi mai plac. Dar nu neg ca mi-au placut, e ca si cand nu m-as respecta pe mine si as nega o parte din mine insami. Ceea ce e indoielnic si dureros.

Tehnologia completeaza viata

phoneIndemnul din imagine e unul din sfaturile care ma scoate din sarite grav. Eu chiar nu vad o contradictie in asta (intre a trai momentul si a scrie ceva online – telefon, tableta, computer), si veti vedea ca viitorul imi va da dreptate. Nu este contradictie. Tehnologia completeaza si ajuta viata.
Indemnuri de genul asta (lasa telefonul si traieste!) sunt venite de la generatia un pic mai mare decat a mea (si nu din desteptaciune, deloc, ci din neadaptare sau neintelegere a lumii actuale), sau chiar de la unele generatii anterioare. In realitate, generatiile mai noi, total digitalizate (cu care chiar ma confund, in ciuda diferentelor dintre noi), combina perfect totul. Viata e viata, iar internetul nu e niciun inlocuitor, Nu asta e rolul lui. Internetul e pur si simplu O ALTA CALE de comunicare, un alt mediu de impartasire. Atat. Internetul nu suprima viata, nu tine loc de viata, nu nimic. Si mai ales, internetul nu dauneaza vietii. Dimpotriva, o potenteaza, o ajuta. E o unealta exceptionala internetul, si toate tehnologiile moderne.
Internetul nu contravine interactiunii cu ceilalti, ci tocmai, este un fel de a interactiona cu ceilalti. Un fel suplimentar. Care nu contine nimic rau. Asta pentru ca generatia digitala are viteza, e multitasking, etc. Internetul nu ne impiedica sa simtim, sa iubim, sa ne bucuram de viata pana la extrem. Sa admiram un rasarit, un apus, sa mirosim, sa mancam, sa bem un pahar de vin savurandu-l. Ca il arat si altora nu face decat sa-mi amplifice bucuria, pentru ca impart bucuria mea cu cei dragi (familie, prieteni)

Serios, asta cu viata in ciuda internetului sau invers, e o teza invechita deja, care nu face cinste chiar nimanui :))  Este ca si cand mi-ai spune: lasa incalzirea, ca oamenii erau mai sanatosi cand taiau lemne cu toporul si se incalzeau asa.  Sau altele. Electricitatea, radioul, tv-ul, masina, etc. Mersul pe jos face piciorul frumos 😉

PS. Eu sunt online si cand dorm, si-s fericita de asta. Si sa vina vreunul sa zica vreodata ca EU nu am viata :)) sau nu traiesc momentul :)))
PPS. Online NU înseamnă disponibila pentru oricine si oricând

si mai e si asta: http://9gag.com/gag/aOmRLvv