“Tara mea de patimi, tara mea de chin”

Ieri ma uitam la cateva stiri. Toate intr-o zi. O radiografie destul de exacta a societatii, la multi ani, sa ne traiasca.
Un fost fotbalist (inteleg, mare), care s-a sinucis pentru ca avea datorii 🙁
O tampita care a luat pe capota un om pe Magheru si l-a dus 2 km asa si apoi l-a reclamat ca i-a spart parbrizul (da, printre violentii astia conducem si noi, si e si femeie…. -eu asteia i-as lua permisul pe viata si i-as da o amenda usturatoare), un nene pe care il cheama de parca ar fi o gluma (Mindinică Mirel-Mișu, M&M&M, de fapt M&M’s pentru balbaiti), ofiter de politie judiciara, care a cerut spaga un bax de vin si 15 fripturi (va vine sa credeti? asta e ca “scurtu la 10 lei, mai pui un leu si iei mare”), un alt politist, sef de post care conduce de 7 ani fara permis, cu o fotocopie a permisului sotiei, pe care a modificat poza si datele personale.
Deci cu astia resetam.
O ce veste minunata, ia mai stai capra o data! La vremuri noi, tot noi, cercul vicios, meandrele concretului, Mihaela, dragostea mea!, whisky-ul se bea cu doua cuburi de gheata, dai un ban, da’ stai in fata.
Si clopoţeii…. “Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci…”
Asta are, asta n-are, asta-i aia marcatoare. Pune mana pe Vasilica.
Pune mana pe Mindinica, si-ai sa-ti iei masina mica.
Tara mea de patimi, tara mea de chin.
Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. Am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-sa
Mai am un singur dor, in linistea serii… sa vad acest popor, predat cumva uitarii. 

Te ascult