Parfum cu poveste

soprettyFiecare parfum are povestea lui, in viata unei fete.
Asa cum pe Nina l-am intalnit in 2006, si a fost dragoste la prima vedere, la Paris, in escala spre Maroc, unde aveam sa incep aventura raidului prin desert, So Pretty de la Cartier e unul din parfumurile care are cea mai frumoasa poveste in viata mea. Philippe si cu mine, anii 90, iubire fuzionala, intensa. Teoretic, nu alegi un parfum fara omul in cauza, dar eu eram deja in Romania in vacanta de Craciun, iar el trebuia sa vina cateva zile mai tarziu, sa petrecem Craciunul impreuna. A intrebat la parfumerie ce parfum sa-mi cumpere, doamna de acolo i-a cerut niste date: varsta mea, culoarea ochilor, culoarea parului. 20, blonda, ochi albastri. I-a recomandat So Pretty, Cartier. Nu cred ca tuturor blondelor cu ochi albastri le sta/le place, dar eu l-am adorat, si continui sa-l folosesc. Azi am avut o emotie puternica, caci am ales sa-l pun si a navalit o cohorta de senzatii. Niciodata cand port parfumul asta nu uit….

13 comments on “Parfum cu poveste

      • luni voi fi toata ziua acasa deci sa zicem o ora de seara (a ta) devreme, pentru inceput, cu siguranta ne va apuca dimineata stand de vorba… am a-ti trage catralioane de papuci pentru ca nu m-ai ascultat niciodata, nici un pic, nici macar o singura secunda si acum uite, imi alungi din nou somnul cu doar ceea ce ghicesc ca…. gata, fug la loc in pat pana nu-mi fuge somnul din ochi. pe luni seara, draga mea draga.

          • luni ora 20:00 la mine va fi ora 12:00 pm (pranz cum ar veni, nu miezul noptii). niciodata nu mi-ai spus ca nu iti este bine, chiar si atunci cand nu ti-a fost chiar atat de bine ci pur si simplu rau. te-am descusut si te-am rasdescusut ani de zile, in istovitoare, indelungi si fara de rezultat (concret) conversatii plutind in imponderabil, pe deasupra Atlanticului, de-a lungul si de-a latul a doua continente, scotocindu-ti sufletul si mintea nu dintr-o pornire morbida, nu pentru ca chiar nu aveam ce face altceva (nu neaparat “mai bun” ci continuand sa-mi port propria cruce, propriul deznodamant al unor intamplari pe care as fi preferat sa nu le fi trait niciodata) intelegand clar ca mai mult nu aveam ce scoate decat ma lasai tu sa scot, cu discretia si delicatetea sufleteasca ale unui pescarus solitar, ratacit in furtuna, deasupra imensitatii oceanului. daca nimic din ceea ce stiu despre tine nu este adevarat, asta ce inseamna? ca mi-am pierdut vremea, anii, degeaba?! incercam doar sa te ajut sa inveti din experientele mele (copii la indigou ale intaplarilor la care ma lasai sa am acces dar si la alea cumva distorsionat, certandu-te cu mine, retractand ceea ce ma lasasei sa inteleg… in fine! hai ca gata, incep sa melodramatizez si ma umfla plansu chiar acum, mancandu-mi cerealele matinale si pregatindu-ma pentru job-ul de weekend (daca nu mi-a placut cartea… :))

            • bun, si e bun 12 al tau? poti 11? sau cum zici?
              ooooof. Na, ca eu nu prea zic cand nu mi-e bine. Dar acum ce-ti veni?
              E o perioada chiar buna, m-am mutat intr-o casa mare, sunt linistita….
              Lasa ca vorbim maine. Spor la munca de azi si nu mai invarti gandurile asa prin cap. Chiar sunt bine. Ma rog, cu niste accente mai ciudatele ale calatoriei in Franta in februarie, dar sunt ok, pe cuvant

    • Oricum, foarte tare locul asta
      Zicea odată un amic de-al meu cand cineva îl întrebase unde îl găsește: “eu locuiesc pe internet.”
      Așa și cu mine. Aici e locul unde mă poți găsi dacă mă cauți 🙂

  1. razi de mori, am dat acum cateva minute click pe o chestie deasta de dialog aici, pe blogul tau si am nimerit peste o pitipoanca (Jessica, din Houston) cu chef de intalniri amoroase, iesita la pescuit, pe net, ca de unde sunt, ca nu stiu ce… dar cred ca vedea unde sunt, habar n-am cum de am nimerit eu peste ea, cica nu vreau sa iesim la un bar, la o bautura? avea webcam si tot tacamul, o pustoaica in cautare de fraieri, sper sa nu nimereasca peste vreunul care s-o toace marut si s-o faca salam.

Leave a Reply to flory Cancel reply