Sensibila era o sensibila, adica acel tip de fiinta care traieste cu inima, nu cu creierul. Creierul ei functiona bine, chiar prea bine pentru genul feminin, dar nu avea putere de decizie in viitoare actiuni. Acolo dicta inima.
Albert s-a dus iar sa se plimbe cu ea, mai mult pentru formele ei. Narcisimul il impinge sa iasa in oras cu femei frumoase. Ok, Sensibila mai dispunea si de alte calitati, dar el atunci s-a dus cu ea in parc ca sa se cocoseasca, sa se dea mare cu splendoarea. Nu ar fi vrut neaparat sa il vada alti masculi in acea companie, egoismul lui in forma rara il satisfacea pe deplin. Pasea pe alei el cu splendoarea si gata, se admira el pe el.
Albert si Sensibila faceau parte din acea categorie de “om care isi ajunge siesi”, dupa cum ii definise, pe amandoi, o prietena comuna. Cele doua egoisme marasaluiau lent, impreuna, ca doua universuri separate, distincte, sinchisindu-se unul de celalalt in masura in care orice univers accepta unul vecin ca sa-si mai cizeleze universalitatea. Completi erau deja, sau cel putin asa se vedea fiecare pe sine.
Sensibila tocmai avea sa ii arunce lui Albert unul din complimentele ei involuntare, instinctuale, acele complimente de natura sa ii mai schimbe odata pozitiv parerea despre preaplinul lui, sa ii accentueze paranoia placuta in care convietuia el cu el de cand se stia.
A venit vorba despre Daniel si niciunul din cei doi nu banuia ce efect mental va produce acest subiect.
Cu ani in urma, Daniel fusese coleg cu Albert si ii propusese, intr-o zi, niste modificari la o lucrare. Acea propunere putea sa il coste scump, pentru ca Albert s-a abtinut cu greu sa nu il pocneasca.
Oamenii zgarciti cu banii au momente sau pasiuni care ii fac sa cheltuiasca inexplicabil. Cei zgarciti cu sentimentele, asa ca egoistul Albert, izbucnesc uneori, la fel de inexplicabil in trairi adresate altora, pe care ii baga in seama in mod misterios.
Albert aproape ca nu stia ce-i invidia. Ca sa invidiezi, trebuie sa iei act de prezenta celuilalt. Prea ocupat cu propriul interior, el nu prea avea timp de asemenea complicatii. In niciun caz nu ar fi putut sa invidieze un om pentru ca e bogat, sau pentru ca are putere, o functie publica sau o pozitie de top intr-o anume comunitate.
Daca Albert ar fi putut vreodata sa invidieze pe cineva, aceia erau barbatii frumosi, sau barbatii pe care ii considera el frumosi. E, cand il lovea damblaua asta, nu se zgarcea deloc cu sentimentul de invidie. Noroc ca i se intampla rar, foarte rar. Si pentru ca nu avea chef sa interactioneze prea profund cu cei din jur, dar si pentru ca standardele lui de frumusete masculina erau ridicate. Sau poate ciudate, dupa cum avea sa constate ulterior, din confruntarea cu Sensibila. Care orisicat, femeie fiind, avea mai multa autoritate in domeniu.
Sau poate ar trebui sa aiba. Neincrezator in inteligenta si setul de valori ale femeilor, Albert nu punea mare pret pe viziunile lor in materie de estetica. De cate ori o privea mai atent pe una, i se parea ca toaleta ei se cere completata (sau descompletata), pentru ca ea nu a avut destula minte ca sa se apropie de perfectiunea ce ii fusese predestinata.
In sfarsit, Albert il invidia pe Daniel pentru frumusetea lui si atunci cand s-au ciondanit pentru acea lucrare, in timp ce vorbea, vizualiza cum i-ar trage un pumn in moaca. Asta si ca sa i-o deterioreze, sa nu mai fie asa frumoasa. Dar tocmai acest fair-play, aceasta capacitate de a recunoaste frumusetea altuia l-a oprit. Il certase incontinuu pe Daniel si totodata se gandea ca ar fi pacat sa strice o mutra asa frumos construita.
Mai tarziu, Albert a constatat ca Daniel avusese dreptate, piata cerea produsul in forma conceputa de el. “Al dracului, dupa ce ca e frumos mai e si destept”, se gandea Albert.
De la acea disputa si pana la plimbarea cu Sensibila trecusera 15 ani si in mintea lui Albert ramasese intiparita, dar de acum cicatrizata, invidia fata de Daniel.
– M-a innebunit aia, vrea cu tot dinadinsul sa il bage in afacere si pe Daniel, a spus Sensibila, povestind un plan de business, o initiative ce urma sa fie pusa in aplicare.
– E, vrea sa si-o puna cu el, la cat e de frumos…
– Daniel, frumos? Hai mai, termina.
Sensibila nu glumea, chiar s-a strambat un pic, imperceptibil si Albert a observat. Dar nu a dat atentie. Il interesau prea putin, atunci, gusturile Sensibilei. Si nici nu banuia ce avea sa urmeze.
Furtuna s-a dezlantuit a doua zi. Sensibila i-a trimis pe mess o poza cu Daniel si cu un comentariu gen “uite ce urat”. Apoi un nou clinci, ca Albert o tinea pe-a lui (doar nu invidiase degeaba timp ce 15 ani), iar Sensibila, ca sa dea cu asul, i-a trimis poza unui tip pe care il considera ea frumos. “Ce oribil”, a comentat Albert si parca a simtit-o imbufnata prin computer, dar nu si-a batut capul cu asta. Era ocupat sa isi savureze o victorie ciudata, o razbunare la o infrangere veche, permanentizata.
– Auzi, daca am fi numai 3 oameni pe planeta, eu, tu si Daniel, pe care din noi l-ai alege?
– In niciun caz pe el, dupa criteriul fizic.
Asa a raspuns Sensibila si Albert a izbucnit pe dinauntru intr-un triumf total interior, ca era la job si nu putea sa urle sa il auda toti colegii. Sensibila tocmai ii spulberase un complex de inferioritate ce mocnise 15 ani inauntrul lui.
Dar nici nu banuia ce rau ii facuse Sensibilei, platind exact pe dos binele facut de ea. Contrazisese o femeie in tot ce avea ea mai feminin, mai definitoriu, perceptia asupra frumusetii masculine. Pe astea poti sa le consideri proaste si sa nu ai incredere in constructiile lor interioare. Poti sa etichetezi, in gand, drumul de la ochii lor la creierul lor drept o directie total gresita.
Dar nu ai voie sa le ranesti inima. Nici atunci cand iti provoaca si cel mai rau dintre rele. Cu atat mai putin cand ti-au adus un bine nesperat. In special cand au facut-o nu rational, ci din inconstient. Pentru ca putere asupra ratiunii lor, barbatii nu vor avea niciodata. Ei pot ravni doar la privilegiul de a le mangaia subconstientul. Nu exista comunicare mai atenta. Iata o lectie pe care putini reusesc sa o invete.
Cica atunci cand se inchide o usa alta se deschide. Are o ligica, daca era u deschise ambele simultan se facea naibii curent si te lua durerea de dinti
e bine sa ai doua usi deschise in acelasi timp, alegi sa intri pe care vrei, si o inchizi pe care vrei.
Pentru dinti exista antidurere
Pare-se ca omul intelege binele in sus si raul in jos. Adica raiul e in cer si iadul sub pamant. Dar daca se schimba gravitatia cum ramane ? Si cum naiba s-a gandit el ca e undeva la mijloc intre smecheriile astea.
Da….
Pai trebuiau sa poarte un nume
Am gasit documentare cu propaganda nazista. Materiale video de atunci. Facusera baietii niste filme de prezentare ale lagarelor. Conform propagandei pe acolo evreii erau invatati sa munceasca, copii faceau hore si culegeau floricele. Duminica se iesea la un fel de promenada. In haine civile. Funny.
La Nuremberg au fost 99 de condamnarimpe viata. Dupa 10 ani nu maimera nici macar unul in puscarie.
Ouf
la 15 ani am fost cu BTT-ul in RDG. In 88.
Vara. Magazine asa pline eu inca nu vazusem decat in reviste. (mama aducea reviste…)
Am vazut zidul in picioare. De partea estica, ce puteai vedea.
Si ne-au dus sa vedem un lagar. Ne-au pus filmele alea de care zici tu. E una din cele mai cumplite amintiri ale mele.
Idiotii aveau in program pranz la un restaurant vanatoresc dupa vizitarea lagarului. N-am putut sa inghit nimic, revedeam (si aveam sa revad mult timp), imaginile acelea cu munti de par si de unghii smulse.
Si mesele de faianta, cu scurgere la mijloc. Pe care faceau experiente pe oameni.
Te miri ca nu mai era nimeni in puscarie?
Habar nu am de ce nu i-au condamnat la pedeapsa capitala. Nu cred ca nu mai exista pe atunci.
Daca popa e slujitorul domnului de ce rahat nu il plateste ala si ne pune tot pe noi sa scoatem banu’ ?
Popii sunt niște snqpani
O Vafe era 3.15 lei. Aia de vanilie si aia de fistic erau bune. Aia de ciocolata nu. Si erau niste chioscuri speciale care vindeau asa ceva.
Îmi amintesc bine și chioșcurile. ..
Of. Madeleine de Proust. ..
Mă faci sa imi fie dor
Proiect ecologic, in atentia parlamentului european.
Se constata ca prea multa lume foloseste abuziv apa de la toaleta. Fie ca merge prea des fie ca o trage de mai multe ori per eveniment.
A se studia de catre o comisie ceva posibilitatea e a educa rahatul sa inoate singur pe conducta. Cine nu reuseste asta nu se poate numi european si va fi supus unor sanctiuni constand in plata unor taxe de mediu. Cine nu poate educa rahatul la submersie voluntara si nici nu are resursele materiale sa plateasca taxele cuvenite mai poate benficia de solutia olita. Face la olita si ingroapa in spatele blocului.
:))))))())
:)) ))))))))))))))))
Unii n-au gradina în spatele blocului
Îmi și imaginez scena
Nimicul devine tot mai puternic
cum asa?
Vezi tu..si ecologia asta e treaba de cine ti-o spune si daca esti dispus sa inghiti. Era si pe vremea aialalta, intr-o forma incipienta. Ii spunea cei 3 r. Recuperare, reciclare, refolosire. Punea lumea botul doar obligata. Si il injurau pe al batran. Pentru ca nu credeau in sistem. Azi sunt handicapatimde se apuca sa stranga gunoaie si fac selfie cu pet-ul,ridicat de pe jos, o cere fb. Si maimuta se simte implinita. Si ajungi la o concluzie: spalarea completa pe cerebel nu o poate face comunismul. Foame, frig, dar erai obligat sa gandesti. Detergentul ideal e sistemul actual. De aia s-a si intamplat probabil momentul 89.
of, nu neaparat. Eu cred ca exista manipulare in diverse forme, din negura timpurilor, deghizata in religie, superstitii, credinte mai mult sau mai putin explicabille.
Cred ca au evoluat doar instrumentele de manipulare
E de invidiat bucuria tampa a microbistilor
Unii îi invidiază, alții îi disprețuiesc. …
Amicul meu mi-i da exemplu negativ de pasiune, și îi aseamănă cu cei care pun pasiune în politică.
Na, pana la urma omul are nevoie de bucurii, și și le creează și alimentează cum poate.
Apropo de povestea cu petul de mai sus… M-a pocnit o amintire cu o sticla
Luminile umbresc intunericul
Si viceversa, sigur
Si viceversa, sigur
Dar de ce se spune ca exista viata dupa moarte cand ar fi corect cronologic sa spui ca exista moarte inainte de viata.
si inainte si dupa.
Se spune dupa, pentru ca stii tu… omul e dresat sa aiba nevoie de speranta.
In plus, asa ii conditioneaza sa faca bine. Cu promisiunea raiului
Pana la urma un inventar corect ar releva ca nu am prins o perioada foarte naspa, sau cel putin se putea si mai rau. Anii 90-95 la varsta de 20 de ani fost marcati de optimism. Pe langa faptul ca gaseai mai noi coca cola la cutie mai batea si echipa nationala. Poate ca 5 ani buni sunt indeajuns. Cine stie.
Pai…. Acum nu stiu….
Cum erai in anii 1990_1995?
Eu eram naiva si increzatoare, si stateam in Franta…. Si eram studenta
Propun un schimb avantajos cu stapanirea spirituala. Da-mi tot ce vreau eu aici si iti platesc dublu pe lumea cealalta.
Hai
Dar nu cred ca se invoieste entitatea suprema
Dar, de curiozitate, ce-ti doresti?
Sa pot antrena maimute sa se scarpine in fund. De ce intrebi ?
Am zis mai sus, de curiozitate.
Ce targeturi ușoare Îți pui,, alea se scarpină by default
Fiecare trebuie sa isi alerge propria cursa.
Eu am luat premiul întâi toată viata
Se observa, nu trebuie precizat
Ei na..
Din ce sa se observe?
Oare cailor le place sa alerge ? Pana la urma si caii se impusca parca
http://youtu.be/V18ui3Rtjz4
Vrei tu sa omori?
Și de ce calul?
Vorba aia: da’ cu calu’ ce-ai avut?
Cursa asta se intampla in 73. Jocheul si-a rupt coloana prin 76. Traieate si acum. Secretariat sau Big Red e considerat si acum cel mai bun cal de curse din istorie. Cel mai bun din istorie…
Probabil ca uneori, legenda ne depășește
Când stăteam în Franța, mergeam la cursele de cai. Îmi plăcea atmosfera, imi placea tot.
Și pariam. ..