Efectul dezastruos al decolteului asupra castravetilor

castravetiIn seara calda de sambata de iunie, Costel n-avea alt chef decat sa stea tolanit pe fotoliu si sa bea o bere sapte, adormind la un film, sau afundandu-se intr-o reverie placuta cu subiect fundul colegei de birou pe care o va revedea abia marti, ca sunt Rusaliile, si e week-end prelungit. Parca-n vis e si mai bombat… cred ca se confunda cu siluetele fetelor din filmele explicite la care se mai uita Costel, de plictiseala.
Desi e week-end prelungit, n-au plecat nicaieri, pentru Ana e in acea perioada a lunii, si dupa ce ca e insuportabila si inca mai pisaloaga decat de obicei, in plus chitaie prin casa ca o doare, tranteste si bufneste ca si cand ar fi vina lui. Asa ca nu era cazul sa mearga undeva, poate vor merge doar maine la un gratar aproape de Bucuresti. Tocmai isi desfacuse a doua bere, ca fu intrerupt din leneveala de na : « Costele, imbraca-te si hai la supermarket, ca doar nu crezi ca ma duc singura sa iti car tie berile si sa cumpar ce ne trebuie pentru gratarul de maine… », o voce stridenta care parca sfasia aerul. Costel, strambandu-se vizibil, se ridica agale : « Da, mami, mergem. », in sinea sa, insa, se naruia visul frumos al unei seri linistite. Si o maimutari pe la spate, ca in copilarie.
Noroc ca in supermarket Ana distribuia rolurile, astfel incat fiecare din ei strabatea alte raioane si alegea produse. Asta, macar, ii oferea liniste, si n-o mai avea pe nevasta-sa mereu pe cap. Si isi mai putea clati si ochii daca zarea mamici ratacite la cumparaturi la acea ora. La raionul de legume, Costel alege rosii, salata verde, castraveti…. sa faca Ana maine o salata. Dupa ce le cantareste, in drum spre carucior, zareste o blonda. Sta langa standul de castraveti, e cu spatele. Hm, e vara, are o rochie deasupra genunchiului, inflorata. Nu e stramta, deci nu-i poate compara fundul cu fesele din amintire. Costel arunca o privire rapida in jur, Ana nu-i in preajma, si decide sa se bage-n seama cu blonda, poate poate iese ceva. Si daca vorbeste cu ea, ii vede macar decolteul, tot castiga ceva, sa nu fi venit aiurea la supermarket. O sambata seara care ar fi putut fi atat de linistita!

Pregatindu-si cuvintele, Costel gandeste : «Pai pentru ce sunt decolteele si fustele scurte? Ca sa-i faca pe barbati sa mediteze cu smerenie la cele sfinte, desigur. Sfanta ipocrizie! Daca ne uitam in decolteu, ni se spune apoi ca suntem obsedati sexuali. Daca nu ne uitam, suntem impotenti. Da’ barbatii de ce nu se supara cand isi pun un tricou si pantaloni mulati si cucoanele se uita fix la muschii si la fundu’ lor bombat? Revolutia sexuala si moda dezgolirii provoaca prea multa dorinta masculina, comparativ cu nivelul de satisfactie. Barbatul vede partile dezgolite, dar civilizatia il obliga sa-si reprime dorinta, ca doar nu se poate purta ca un animal. Si ghici ce? Excitatia constanta, lipsita de finalizare, ii declanseaza un mecanism natural de aparare, care compenseaza absenta satisfactiei imediate. Mecanism care se numeste disfunctie erectila. Mai pe romaneste, ajungand sa ignori ceea ce femeia VREA sa arate, pentru ca esti educat sau stii ca nu poti sa i-o tragi, organismul iti programeaza o impotenta mica. Nicio problema, exista pilula albastra, aia care iti provoaca un infarct mic. Da’ noi ce vina avem? »

Si Ana care e in acea perioada…. „Hai ca nu gasesc nimic de spus, si pleaca asta la alt raion, unde-i periculos sa o urmez, ca poate dau nas in nas cu Ana.”

De teama ca o rateaza, se indreapta spre blonda, care continua sa-si puna castraveti in punga, si ii zice, scurt si nu foarte inspirat: „Luati mai de dedesubt, astia de deasupra sunt vestejiti.” In momentul acela, blonda se intoarce, ii arunca o privire albastra, inocenta, mirata, si rosteste politicos si fara drept de apel doar „Bine”, un bine care nu lasa loc de o continuare a discutiei. Si continua sa aleaga castraveti. Tot de deasupra. Ce indaratnica! Si nici macar un zambet! A naibii, si nici decolteu n-are….

Costel stie ca i-ar fi facut rau, a citit el odata intr-o revista de femei ce zicea un cercetator rus (sursa articol), dar realitatea e alta, „halim decoltee si minijupe asa cum mancam alimente cu gust bun, despre care stim precis ca ne fac rau…” gandea Costel abatut, rememorand o fraza din acel articol: „stripteuzele sunt arme de distrugere in masa, intrucat au transformat deja civilizatia vestica intr-o societate cu erectie limitata.” Aiurea, arme de distrugere in masa, auzi. Bombe, da. Bombe sexuale… Nucleare sexuale. Focoase, uau, cate cuvinte potrivite in ambele domenii. Deci cu focoase…. Da, asta trebuie sa fie! Armele moderne astea sunt. Asa ne omoara incet-incet, n-au reusit cu antrax si cu aviara, ne omoara cu stripteuzele!
Oricum nu se punea problema sa ajunga la stripteuze, ii ia gatul Dana daca ar cheltui banii din casa pe femei, dar o data tot s-ar duce…. O data n-o fi foc, n-o sa-l omoare data aia… Costel, ramas in mijlocul raionului de legume, viseaza pierdut si zambind tamp la trupuri lascive care se dezgolesc. Ah, ia uite-o pe inchipuita aia, a terminat cu castravetii, si-a scos telefonul si butoneaza. Precis isi schimba sms-uri cu iubitul. Uite un barbat fericit. Macar ala a avut norocul sa ramana singur acasa, sa bea bere si sa se uite la diverse…. poate chiar la stripteuze. Si-o mai are si pe Barbie, care sigur nu-i in perioada aceea.

rfDupa ce a terminat de pus castravetii in punga, si i-a cantarit, Eva se opreste contrariata sa isi strige revolta online. «Un domn către mine, la raionul legume, unde puneam castraveți în punga: “Luați mai de dedesubt, astia de deasupra sunt vestejiti”. Mă uit la ei, verzi, mă uit la el cu ochii rotunzi și reusesc sa zic doar “bine”, în loc de binemeritatul “ocupa-te de cumpărăturile tale”». Romanul binevoitor vrea sa te treacă strada cu forța, dar dacă ai cădea pe strada, acolo ramai. Si mai ales, Eva are oroare sa i se incalce limita de intimitate, spatiul personal.
Omul n-avea de ce sa se uite in cosul meu, nu traim impreuna, nu ii gatesc lui, nu fac cumparaturi din banii lui, treaba mea ce si cum cumpar. E un atentat la intimitate sa te apuci sa-mi spui ce trebuie sa cumpar eu CU BANII MEI. Basca cand aceasta replica este fix doar ca sa te bagi in seama. Zau, exista feluri mai originale de a aborda o femeie…. nu tre’ sa i te bagi in suflet si-n cosul de cumparaturi.  Nu trebuie sa ma treci strada daca nu vreau. Iar sa mi te uiti in cos si sa mai si comentezi despre ce am sau ce pun acolo, e lipsa de discretie. Urma sa-mi spuna si ca nu mi-am cumparat tampoanele potrivite, sau oja rosie nu mi se potriveste, si cafeaua aleasa nu e tocmai cea mai indicata….

Costel continua sa viseze, tragand cu coada ochiului la ea, care zambea larg (acel zambet pe care lui nu i l-a acordat) cu telefonul in mana. „Da, precis isi schimba mesaje cu iubitul, si sigur nu-i in perioada aia, ca Ana…” Pana la urma el ii facea bine unuia, sfatuind-o pe ea sa ia castravetii nevestejiti, dar ea…ce vrei, mosule, blonda! Si intepata, pe deasupra. Putea sa spuna macar multumesc. Si fara decolteu, si cu rochie prea larga… Macar avea ochi frumosi.
A dracu week-end de Rusalii, si fundul bombat pe care-l va vedea doar marti….
Si deodata, aude: „Vezi-ti dom’le de castravetele tau vestejit”. Blonda???  A visat, sau….?
Ea nici nu mai e acolo, a plecat butonand telefonul.
“Ana, Ana…. unde naiba umbli, femeie, hai acasa, nu vezi ca inchide magazinul? Ne prinde dimineata in supermarket, ca te intinzi mereu la cumparaturi.

Povestirea asta a fost scrisa pornind de la o intamplare adevarata petrecuta sambata seara in Auchan :)
Multumiri Corinei, care mi-a inspirat stilul povestii, lui Dorin, care, din discutia de pe FB mi-a sugerat replica „Vezi-ti domle de castravetele tau vestejit” (evident n-am folosit-o, nu-i din educatia mea,deloc nu-mi seamana,dar am ras un pic :D), si lui Kripo pentru argumentatia despre cercetatorii rusi si articolul citat.
Cu concluzia mea ca data viitoare ma duc la cumparaturi in burqa, ca sa protejez erectiile prezente si viitoare ale bucurestenilor.... sau asa ceva. 
Oricum, am ratat momentul! trebuia sa ii cer numarul de telefon! Sa il chem sa: ma invete cum sa imi decorez casa; cum sa ma imbrac; ce sa mananc; cu cine si mai ales cand sa vorbesc si ce sa spun 

 

64 comments on “Efectul dezastruos al decolteului asupra castravetilor

  1. Lider e ala de are in cap o idee si oamenii il urmeaza pentru a pune in practica (impreuna) respectiva idee.
    Politicianul nu are ceva in cap. Se gandeste ( face un sondaj) privind doleantele oamenilor. Si zice ca face el. Nu spune si cum.
    Deci, politicianul nu e lider. Si atunci, daca politicianul nu e lider dar conduce totusi…ce e el ? Si mai ales, la ce foloseste ?

  2. Vezi..uneori se iau la bataie. In trafic, in bar..habar nu am unde. Softarea te-a invatat sa blamezi asemenea obiceiuri. Cica lipsa de educatie. Sau lipsa de control. Noi blamam orice definitie a naturii se pare.

  3. Minunatiile pe care le face omul nu sunt egalate (contracarate) decat de jigodismele pe care le face tot el. Pe general iese pe zero cum ar veni.

    • :)))) eu ma gandeam: cand a fost CM in Franta locuiam acolo si parca nu m-a stresat asa
      Cred ca e o reactie de la prea mult online 😀

  4. Da. Am inteles ca ti-a venit sa scrii o poveste pe tema intamplarii tale din magazin ( ceea ce cred ca am patit cu totii macar o data, sunt multi oameni binevoitori…si nici nu vad ceva deosebit in asta, dar nu conteaza, tu scrii frumos si motivul care te inspira e binevenit. Insa…sa dai nume personajelor…si sa cuplezi un Costel cu o Dana…zau ca nu pricep. Ca sa nu mai zic ca…Eva trebuia abordata de un Adam, nu de un Costel, ca sa fie o noima in toate. Dar probabil ca eu nu ma pricep deloc la scris si ca nu am dreptate. Nu ca ma cheama pe mine Dana, da jur ca nu cred ca o tipa cu numele asta se poate casatori vreodata cu un Costel, care bea bere si butoneaza telecomanda….

    • esti simpatica 🙂 te imbratisez
      Hai ca schimb numele Danei 🙂 Nu era nimic in substrat, stii….
      Iar Eva nu trebuie abordata de un Adam, ca un Adam ar aborda-o mai inspirat, si ar fi POVESTEA.
      Acolo nu a fost sa fie poveste :))
      Costel nu era binevoitor, doar libidinos si plictisit.

  5. In drumul spre nicaieri nu ai habar nicidata pe unde te afli. Poti ajunge maine sau peate 20 de ani. Nici anii nu mai sunt ce au fost.
    Oare cand ajungi nicaieri te prinzi ca ai ajuns ? Ori ultima amintire e cu un metru de viata mai inapoi ?

Te ascult