Am obosit. Eu, cea pe care apropiatii o catalogau de “femeia bionica”. Eu, cea gata oricand sa iasa si sa plece oriunde, sa stea oricat, sa rada decat sa doarma, (somnul e pentru mai tarziu sau pentru niciodata). Eu, aia care inghitea kilometrii de asfalt, care pleca pe nepusa-masa pana la Satu-Mare si retur, nedormita.
Mi se pare ca functionez pe strictul minim, au ralenti, economisindu-ma, Dumnezeu stie pentru ce, si e contrariant, caci n-am fost niciodata adepta modului “auto” sau “eco”, dimpotriva. Am trait intotdeauna pana la capat, cu furie in acum, fara gandul la maine, sau macar la altadata. Sunt obisnuita sa ard intens, nu inteleg flacarile mici…. Si ma mir de mine.
Traiesc de cand ma stiu cu piciorul pe acceleratie, si nu prea ma inteleg acum, au ralenti.
Nu e de azi, starea, nu m-as fi repezit sa o cataloghez. Are cateva saptamani bune, si nu pot sa ma prefac ca nu o vad, ca nu o simt. Ca nu ma vad, ca nu ma simt. Nu ma recunosc, dar sunt obligata sa recunosc (pactul de sinceritate pe care-l am cu mine).
Ma simt aiurea, nu mai scriu, iar asta e semn rau, cum am zis aici. Tacerea este chircire, nu inflorire. Iar in jur, este primavara, asa capricioasa si lacrimogena cum este ea. E verde si cu flori, iar eu parca nu ma bucur de ele asa intens ca de obicei. In alti ani, o floare ma bucura pana la lacrimi si ma “drogam” cu mirosul ierbii proaspete. In perioada asta parca si emotiile s-au diminuat. De fapt numai unele. Cele sentimentale sunt acolo, ca oricand.
Am obosit. Si parca nu mai am noima. Parca e, de fapt parca sunt absenta. Parca noima a ramas undeva acolo, risipita. Undeva, consumata, in prea plinul de suflet pe care l-am dat in ultimii ani.
De cateva saptamani e ciudat. S-a terminat o etapa, mi-a revenit zambetul, insa parca-s golita.
Nu ma recunosc asa. Si nu ma plac. Sper sa-mi vina si mie primavara, ca sa infloresc, imbobocirile acelea de candva.
Softul autist nu poate suplini la nesfarsit un hard invechit. Adica varsta mamaie. Cat despre prinvara…vine ea,mdar uneori mai intarzie. Sora mea o pateste des.
Ai o sora? Spune-mi despre ea.
Poate ne imprietenim
Imposibil. E sora mea
Tocmai
Cea mai tara tare in lumea asta e uk. Am zis.
Pe ce baza?
Greu de explicat. Asa cum romania e a mai tara proasta din lume
😉
Te uiti la Eurovision? Nu pot sa cred
Never. Am mai mult de 1 an de cand nu ma mai uit la tv.
Ce bine…..
Pe o scala de la 1 la 10 tu ce nota ti-ai da ?
Am fost un elev de 10
Nerd ?
Ce inseamna?
Daca tocilar, nu. Eram buna doar la mate si fizica, cine poate toci la mate?
Primavara care ai fost,
Nu veni, n-ai niciun rost
Poti sa pleci, suntem reci
Iarna ne e pe veci
Parca asa era…
Da, așa era….
Trista melodie.
Eu sunt un om vesel
Trist ?
Nu 🙂
adica ce sa fie trist?
cantecul, da, e trist 🙁
http://youtu.be/i5Kwf_nNmGI
de film zici? 🙂
De unde vine oare expresia “te invarti ca un coi in caldare ” ?
Of, de unde? 🙁
😉
Pai nu stiu, ma intreb
Înțeleg ca e o expresie doar din sud
Treaba e asa : majoritatea renunta la visele proprii pentru a le implini pe ale altora. Majoritatea din ei nici macar nu aveau un vis propriu. Daca ala pentru care ranesti isi implineste visul vei lua o felie din placerea lui si vei declara ca a fost un vis comun. Si ca esti parte la victorie. Deci…una e laba alta e sexul. Altfel, uk e ce mai tara tare
Ce-ti veni cu uk? Cu vreme Naspa și femei urâte. Si cazute pe strazi.
E urat sa nu ai vis personal. Exista așa ceva? Adica asa oameni? Nu cred ca exista, poate ai senzatia ca nu au vise pentru ca le tin secrete
In acelasi timp speranta e putere si slabiciune…un cuvant de dansii inventat
E putere. Sa treci peste lucruri
Cred ca sexul anal e cel care intra in anale, istoric deci
Istoria e scrisa de invingatori
Adevarata incercare pentru fiecare alegere e sa o faci inca o data, stiind foarte bine ce te-ar costa.
Asta se numește perseverență. Și e de bine